Sandrina-Ramona Ilie

Toate iernile noastre au fost magice. Chiar şi cea în care tu ai rămas fără serviciu şi am fost în chirie, noi două, un căţel şi o pisică. Apoi, când pisica a devenit mamă, au fost cinci pisici.

...poate într-adevăr nu am să știu..., nu am să pot să descriu atâtea lucruri, oameni, zâmbete...câte mi-aș dori... ...poate într-adevăr nu am nici un talent anume...poate însă dragostea pe care o

bună dimineața bunică - îți sărut mâna adânc să-ți simt venele bătrâne am curs prin fiecare picătură de sânge din tine - atât m-ai iubit bună dimineața bunicule - te îmbrățișez până la oase să

iubirile dintâi sunt cele mai fragezi iubiri nisipul neatins de trupuri fierbinți sau buze de mare sărată (se mai aud bătăile inimii în miez de scoică - poți să o pui la inimă să o

m-am născut într-un regat al umbrelor nici măcar steaua mea nu mi-a luminat primul țipăt admir lumea din spatele viselor solare și sunt invizibilă pe mine mă dor genunchii sufletului pentru

mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubeşti, iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca şi cum aş fi murit, dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în faţa ta, în timp ce

E o liniște ciudată, nu, nu e apăsătoare, e caldă, iar mamei îi priesc minutele de tăcere. E mai mult o singuratecă. Sau, deoarece mereu a iubit să fie în preajma mea, poate e mai bine să spun că

sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă, ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine, iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă

Volumul de debut, \"Farul de la capătul tuturor lumilor mele\" a apărut la Editua Etnous, Brașov, iar lansarea a avut loc la Biblioteca Municipală din Adjud, Vrancea. La lansare au fost

cu mult timp în urmă, când încă mai alergai desculț ai văzut la televizor o imagine ceva anume te-a făcut să te oprești la ea poate buzele, poate umerii albi și sidefați, poate ochii

\"Păi cine iubește și lasă, cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă, târâișu\' șarpelui și pasu\' gândacului, vâjâitu\' vântului, pulberea

între cuvinte și necuvinte mă opresc. sub tălpile goale răsuflarea mea e asemeni unei pietre încinse. tâmplele îmi sunt albe de întrebari între fire de păr încă tânăr. îmi ticăie timpul sub frunte

soarele s-a prăvălit albastru-violet ca o sângerare de cerneală peste uitări albe amurg de lacrimi târzii iubite un tango pe colț de privire și pași tineri cu un ochi mă sorbi cu