Roxana Licu

Eu m-am născut dintr-o lacrimă albastră, pe o albă petală de crin, destinul meu - o floare uscată în glastră: a fost, iubirii să mă închin. Am mers prin noroiul iubirii, am străbătut cărări

Nu frumusețea mea te-a cucerit, Nu îndrăzneala ta rebelă! Zâmbetul fără de sfârșit și o privire efemeră... Nu din priviri ne-am înțeles, nu din coincidențe clare! Este ceva mai sus de

Crezi? Chiar crezi, că dacă stelele s-ar stinge, doar să-ți ascundă minciunile în întuneric, cerul le-ar putea cuprinde? Crezi că poți ascunde veșnic? Chiar dacă ochii mei nu vor să

Ca doi străini eram în ceasul cel dintâi, Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale, Eu am trecut pragul și tu mi-ai spus: Rămâi! O clipă am gustat eternitatea cu aromă de migdale. Timpul

Cine ar putea transforma furtuna din sufletul meu, în brize ușoare de primăvară Și pînzele cărei corăbii m-ar putea salva de întunericul și cruzimea acestei furtuni? Pe străzile sufletului nu încap

Răspunde-mi, tu, cel care m-ai trezit la viaţă! Răspunde! În care de la capăt s-a pierdut credinţa? Cu care lacrimă s-a scurs din suflet mângâierea? şi câte nepăsări fac inima să tacă? De unde

M-alinți cu tarndafiri de rouă iar ochii tăi sunt mângâieri îmi e de ajuns atunci când plouă glasul dulcilor tăceri... În aștii ochilor de gheață privesc adânc și rece petale se trezesc la

Deși-i târziu si cine știe ce taină ne desparte trăiesc mereu gândind la tine, dar simt... sfârșitul e aproape Deși a trecut de mult momentul azi trenul e departe am urmat calea, am bătut

Nu știu dacă timpul va găsi răspunsul, sau dacă cerul te-a găsit sub stele, azi știu ce-nseamnă paradisul, azi am întâlnit unul din visurile mele... Astăzi banal și printr-o întâmplare, s-a

Oare sunt eu enigma gândurilor tale? Oare ești tu cel ce trezește în mine și tăcerea? Și suntem noi doi călători străini ce și-au unit destinele aievea? Ne-am cunoscut din întâmplare și ne-am

Acum când totul se termină când se sfârșește visul meu când se stinge scânteia de lumină ce ne îndruma mereu Acum când ne afundăm în uitare când chipurile noastre se umbresc de ce lucește

Se apropie momentul când trece păsuirea, pe care soarta crudă mi-a lăsat-o surâzând, se apropie cu nerăbdare clipa decisivă, hotărârea, când ştii că orice ai decide te va găsi plângând... Cum