Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Doi străini

1 min lectură·
Mediu
Ca doi străini eram în ceasul cel dintâi,
Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale,
Eu am trecut pragul și tu mi-ai spus: Rămâi!
O clipă am gustat eternitatea cu aromă de migdale.
Timpul ne-a parcurs și ne-a găsit senini,
Cu dragostea de mână și strânsă bine în palme,
Ca-n clipa cea dintâi iubeam ca doi străini
Iubeam aceleași vise și aceleași buze calde.
Ne regăsește încă dragostea la poartă,
Nu ne-am gasit curajul să depășim hotare amândoi,
Cu dragostea de mână ne-am rătăcit pe hartă,
Căci doi străini rămânem și doi străini vom fi!
024291
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
96
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Roxana Licu. “Doi străini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/1780322/doi-straini

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@rotaru-d-danielRDRotaru D. Daniel
foarte frumos scris, pacat ca a trebuit sa traiesti ceea ce scri, dar ce e iubirea fara o lacrima .... nimic
0
@petru-teodorPTPetru Teodor
Problema este ca trebuie sa depasesti un pic sensibilitatea, sa rupi din tine si sa cauti un pic altceva. Poezia nu este numai sensibilitate - este si forma si mesaj.
Despre forma:
- \"[...]Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale / Când am trecut si când mi-ai spus: Rămâi!\"
- versul \"Când eternitatea primei clipe își desfăcea aripile goale.\" trebuie refacut;
- \"Și zi de zi noi parcurgeam senini/ Cu dragostea de mână și strânsă bine-n palme\";
- \"Dar tot străini rămânem și vom fi! \"
- in concluzie - prea multe cuvinte, prea multe explicatii, prea multe repetitii

\'Ca doi străini eram
Când m-ai atins
Și când mi-au spus \'rămâi\'
Buzele tale
Spre vis te-am strâns
căci te iubeam nespus
Ca un copil ce crede în visare.
Dar tot străini rămânem și vom fi
Oricât am vrea o moarte ne separă.\'

Nu te speria! Si noi am pornit de la aceeasi varsta ca a ta. Si nici nu te necaji - continua sa muncesti - vei fi rasplatita pe masura. Nu de laude, ci de propriul sine, nu de orgoliu, ci de ceva indesciptibil, numit suflet, care va creste, va creste, va creste... Si Dumnezeu il vede si il iubeste, cum iubeste gradinarul pomul ce se inalta.

Retin din alte poezii:
- \"din umbra anilor câte-un regret mai fură\";
- jocul cu anotimpurile (atentie insa - tema este mult prea folosita in ziua de azi, chiar abuzata);
- \"dreptatea-i efemeră iar dragostea se uită\";
- \"perfectă nu pot fii, nu reușesc...\" - foloseste-l ca refren; prima strofa, versul 4 nu se potriveste, e disonant;
- \'Oare?\' este un pas inainte, exista armonie; la fel si in \'Tu\';
- ce sa zic, se vede ca esti influentata de Eminescu; mai incearca si alti poeti; si munca multa, sa stii ca altfel nu se poate.

-
0