Poezii

Scriu. Nu ca să uit, uitarea n-a avut niciodată loc în mine. Scriu ca să pot respira Prin fisurile unde liniștea ta a devenit piatră. În nopțile în care troienele de gând îmi acopereau

RLRoxana Licu

0

4

Simt cum vine… Toamna se așază pe umeri ca o promisiune veche, purtându-mi pașii printr-o ciclicitate pe care nu o mai înțeleg. E un drum fără sfârșit, dar eu știu că frunzele care cad sunt

RLRoxana Licu

0

0

Emoţia iubirii nu se poartă cu mândrie Şi nici închisă între aşternuturi, Ce s-a înfiripat în inimă, bacterie în teorie, Macină treptat fiinţa din ţesuturi! Iubirea mea nu trăieşte-n

RLRoxana Licu

0

1

Parcă din alte vremuri îmi zâmbeşte într-o ceaşcă de cafea, Acelaşi gând hoinar că poate, dintr-o altă margine de lume, Acolo unde-n primăvară au înflorit bujorii în lipsa ta, Zâmbeşte gândul că

RLRoxana Licu

0

2

Aş vrea când mă privesc în oglindă, în ceaşca de cafea amară să văd! să simt! sau să exist... să recunosc o lacrimă, o umbră sângerândă... e nefiresc, e crud şi mânios că m-am pierdut de mine de

RLRoxana Licu

0

1

Călătorind prin timpuri mai mult sau mai puţin stinghere, Am impregnat în mine un dor nemărginit de soare, De liniştea captivă în strălucirea unei stele Şi de un murmur de izvoare. Călătorind prin

RLRoxana Licu

0

0

Dintr-o ceaşcă de cafea amară, Azi zâmbeşte viaţa mea captivă! Mă scufundă şi mă-ntoarce dintr-un val pe-un strop de zaţ... Dintr-o ceaşcă de cafea târzie, mă privesc bănuitor... Stau! şi-mi tulbur

RLRoxana Licu

0

1

Dintr-o cească de cafea deschid ferestre cu nesaţ, Spre alte vieţi pe care le-am ascuns în suflet! Mă tulbură un gând – în freamătul meu un zumzet … Din primăvara mea a mai rămas un strop de zaţ!

RLRoxana Licu

0

1

De-aș ști ce înseamnă azi cu-adevărat iubirea! și nu aș înțelege ce-ascund ochii tăi profunzi, dacă n-aș ști cât de înșelătoare e gândirea și cât de simplu e să crezi, Dacă aș cunoaște menirea mea,

RLRoxana Licu

0

2

Chiar dacă tu nu simţi ce zbucium mă frământa nesfârşit, mă întreabă nerăbdarea pe unde eşti acum şi când ai să revii? Şi nu îndrăznesc să caut rost că am îmbătrânit, când viaţa printre riduri se

RLRoxana Licu

0

0

Ce faci când te doare totul, dar nu găseşti un diagnostic concludent? Ce faci când ţi-e prea grea crucea iar timpul... curge imprudent! Ce faci când te simţi târziu, cu sufletul ca un burete stors

RLRoxana Licu

0

0

Se apropie momentul când trece păsuirea, pe care soarta crudă mi-a lăsat-o surâzând, se apropie cu nerăbdare clipa decisivă, hotărârea, când ştii că orice ai decide te va găsi plângând... Cum

RLRoxana Licu

0

0

Nu frumusețea mea te-a cucerit, Nu îndrăzneala ta rebelă! Zâmbetul fără de sfârșit și o privire efemeră... Nu din priviri ne-am înțeles, nu din coincidențe clare! Este ceva mai sus de

RLRoxana Licu

0

1

Am greşit azi din nou! Am ales o altă cale nedreaptă, Am fugit să nu mai fiu eu, Acolo unde nimic nu mă aşteaptă! Am greşit astăzi culoarea! m-am pierdut în noaptea ochilor tăi. şi-am fugit

RLRoxana Licu

0

0

Cât ne iubeam și cât credeam odată, în veșnicia unei clipe... De multe ori vorbeam fără cuvinte și ne-nălțam fără aripe! Cândva credeam că viața e eternă, că vom îmbătrâni iubind! Azi cred

RLRoxana Licu

0

0

Așa de multe am strâns într-o valiză prăfuită, Așa de multe amintiri, emoţii fără limită, Atâta zbucium fără rost, creat doar din confuzii, Atâta liniște a făcut, să tragem prost concluzii! Așa de

RLRoxana Licu

0

0

Sub roua albei tale frunți m-aștern în fiecare seară și-n glasul limpede apun a nu știu câta oară, când peste lumea veșnic cuprinsă de zăpadă, eu nu mai sunt și nu rămân... decât o pată! Sub

RLRoxana Licu

0

0

Și parcă ieri visam aievea, cu gândul prins în depărtare și des îmi chinuiam privirea, să văd ce-i dincolo de soare. Să înțeleg neînțelesul și-n inimă-mi ca pe-o terasă, să poftesc însuși

RLRoxana Licu

0

0

Nu știu dacă timpul va găsi răspunsul, sau dacă cerul te-a găsit sub stele, azi știu ce-nseamnă paradisul, azi am întâlnit unul din visurile mele... Astăzi banal și printr-o întâmplare, s-a

RLRoxana Licu

0

1

Melancolici, părăsiți și întristați, într-un birou printre hârtii, în suflet morți, în trupuri vii, iar în iubire înfriguraţi, cu gândurile rătăcite și visând, privim prin sufletul

RLRoxana Licu

0

1

Plouă azi... Cerul serbează plecarea ta! Mi-a trebuit o clipă să te pot iubi și acum când totul se termină, nu-mi mai ajunge viața să te pot uita. Plouă azi... Uită-te pe cer de nu vrei să te

RLRoxana Licu

0

1

Din nou a venit primăvara și noaptea luceşte de stele, doar luna pe cer mai alină din dorurile mele... Se scutură clipe-n zăpadă, inimi bat un dor polar, doar fulgii de nea mai vor să

RLRoxana Licu

0

0

Iubire? prea vag... Speranță? ispitele atrag... Frumusețe? mult prea efemer... Tristețe? când lacrimile o cer... Fericire? speranță când iubești... Destin? nu i

RLRoxana Licu

0

1

Dacă umila mea ştiinţă, ar fi putut opri să treacă, inima-n nefiinţă Şi trupul greu în groapă. Dacă din trupul meu sfios aş fi putut să rup, să-ţi dau tot ce e de folos Şi-l locul tău

RLRoxana Licu

0

0

Deși \"nu am știut să spun banalități ca Te iubesc\" deși în versul meu adun zadarnic cuvinte prea firesc deși de amar de clipe toamna își lasă pletele pe spate eu știu, \"tu ești doar unul, iar

RLRoxana Licu

0

0

Sfârșită de dor și lacrimi amare neliniștea-ncerc s-o sfărâm dar cad în abis și în visare și tot mai adânc mă cufund. Mă simt rătăcită-ntr-o gaură neagră mă simt un eșec al vieții mă simt un

RLRoxana Licu

0

0

Eu m-am născut dintr-o lacrimă albastră, pe o albă petală de crin, destinul meu - o floare uscată în glastră: a fost, iubirii să mă închin. Am mers prin noroiul iubirii, am străbătut cărări

RLRoxana Licu

0

0

Enigmatici ca două fosile ale trecutului ne regăsim printre ruine tu - un mister etern pentru mine eu - victima absolutului și cum după o ploaie îndelungată răsare curcubeul privirea ta incert

RLRoxana Licu

0

0

Deși-i târziu si cine știe ce taină ne desparte trăiesc mereu gândind la tine, dar simt... sfârșitul e aproape Deși a trecut de mult momentul azi trenul e departe am urmat calea, am bătut

RLRoxana Licu

0

1

E greu să treci prin viață ca printr-un labirint e greu să fii de gheață când alții mereu mint! Să prețuiești ce ai poate nu-i de ajuns și dacă ceri mai mult arar primești răspuns!

RLRoxana Licu

0

1

M-alinți cu tarndafiri de rouă iar ochii tăi sunt mângâieri îmi e de ajuns atunci când plouă glasul dulcilor tăceri... În aștii ochilor de gheață privesc adânc și rece petale se trezesc la

RLRoxana Licu

0

2

E o enigma în haosul uitării un biet suflet trudit geme o sumbră agonie-l cuprinde-n țărmul mării când valurile zadarnic încearcă să îl cheme Rănit de-a timpurilor neagră ură singurătatea

RLRoxana Licu

0

2

Când primăvara stingea al iernii glas, spuneam ca astăzi primul "Bun rămas". Fără de sunet, fără de cântec sau suspin, am plecat în tăcere, durerea să-ți alin. Și-am plâns, am plâns din suflet

RLRoxana Licu

0

0

Mi-aș pune inima într-un raft de cărţi acoperită şi sufletu-ntr-o ceaşcă de cafea cu zahăr mult şi frişcă, De n-ai fi tu, inimă căpoasă, să mă-nrobeşti în lanţurile vieţii, aş fi avut o altă

RLRoxana Licu

0

4

Am încercat să fiu frumoasă! privirea ta să o hrănesc, să-ţi bucur ochii, trupul şi mândria, Perfectă nu pot fi, nu reuşesc... Am încercat să fiu inteligentă! orice necunoscută să ţi-o

RLRoxana Licu

0

3

Crezi? Chiar crezi, că dacă stelele s-ar stinge, doar să-ți ascundă minciunile în întuneric, cerul le-ar putea cuprinde? Crezi că poți ascunde veșnic? Chiar dacă ochii mei nu vor să

RLRoxana Licu

0

0

Ești visul din nopțile de vară ești scânteia din urmă prefăcută-n fum ești fiorul ce pentru ultima oară m-a făcut să suspin... Și în zborul atâtor vise pline de speranță te întâlnesc - un

RLRoxana Licu

0

3

Plouă eternitatea clipelor pierdute Timpul iar suspină în parfum liliachiu Dau pagina-napoi... versuri abia-ncepute... Se va-nsera-n curând şi va fi prea târziu! De-atâtea clipe curg minutele

RLRoxana Licu

0

3

De m-ai iubit nu vreau să-mi spui! căci m-ar durea și n-am puterea să înfrunt, resentimente de iubire! și nu aș mai putea să ascund, străina din mine... De te-am iubit e prea târziu! să

RLRoxana Licu

0

1

Tinerețe fără ramuri cum te duci tu fără milă ne lași pradă amintirii într-o liniște deplină. Te simt cum mângâi noaptea rece și-ți văd umbra rătăcind peste vremuri mândră trece cu albe

RLRoxana Licu

0

1

Către toate sufletele ce nu își găsesc pacea, către toate valurile ce se sparg, către toate ramurile doborâte de toamnă și către tine strig: Redați-mă pe mine, redați-mi pacea, inima și

RLRoxana Licu

0

0

Acum când totul se termină când se sfârșește visul meu când se stinge scânteia de lumină ce ne îndruma mereu Acum când ne afundăm în uitare când chipurile noastre se umbresc de ce lucește

RLRoxana Licu

0

1

Oare sunt eu enigma gândurilor tale? Oare ești tu cel ce trezește în mine și tăcerea? Și suntem noi doi călători străini ce și-au unit destinele aievea? Ne-am cunoscut din întâmplare și ne-am

RLRoxana Licu

0

0

A venit toamna...s-au scuturat toate frunzele iubirii noastre, într-o ceaşcă de cafea cu floricele albastre! Chipul dulce al fericiri ne-a păcălit și pe noi Mimând printre petale ruginii imaginea

RLRoxana Licu

0

0

Ne naștem din nimic, ca să trăim povestea unui nimic interesant, ca dintr-o boabă de cafea, infimă în existenţa sa, dar cu impact într-o ceaşcă aburindă, dintr-o întâmplare, care, nu a existat! dar

RLRoxana Licu

0

0

Ca doi străini eram în ceasul cel dintâi, Când mi-am oprit pasul la poarta dragostei tale, Eu am trecut pragul și tu mi-ai spus: Rămâi! O clipă am gustat eternitatea cu aromă de migdale. Timpul

RLRoxana Licu

0

2