Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@roxana-licuRL
Roxana Licu
@roxana-licu
Poezie

Scriu ca să nu doară

2 min lectură·
Mediu
Scriu.
Nu ca să uit,
uitarea n-a avut niciodată loc în mine.
Scriu ca să pot respira
Prin fisurile unde liniștea ta a devenit piatră.
În nopțile în care troienele de gând
îmi acopereau pieptul,
cuvintele au fost singurele creaturi
care au rămas treze lângă mine.
Le-am simțit așezându-se în mine
ca niște păsări rănite...
Scriu,
pentru că altfel nu știu
cum să port singurătatea asta
care mi se cuibărește în umeri
ca o amintire.
Scriu,
pentru că nimeni n-a știut
că m-am adunat din cioburi
în timp ce zâmbeam.
Nimeni!
în afară de pagina
care m-a primit fără să întrebe
de cine fug,
pe cine mai țin încă
în colțul inimii
ca pe o rană cangrenata...
Durerea nu m-a întrebat niciodată
dacă sunt pregătită.
A intrat.
S-a așezat.
Mi-a schimbat sângele
într-o cerneală grea
care poartă numele tăcerii tale.
Și scriu…
scriu pentru că o poveste
care a vrut să fiarbă
n-a știut să-și găsească mâinile.
Scriu pentru că acolo unde a rămas neterminat,
mi s-a întâmplat să cresc.
Astăzi,
când lumea îmi cere lumină,
eu mă întorc la umbra
în care am ținut ascuns,
nu ca pe o iubire,
ci ca pe un adevăr
pe care nu l-am putut rosti
fără să-mi tremure sufletul.
Scriu ca să nu doară,
dar fiecare literă
se naște din exact locul
unde nu m-ai știut.
04766
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
223
Citire
2 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Roxana Licu. “Scriu ca să nu doară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/14196627/scriu-ca-sa-nu-doara

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Ottilia Ardeleanu
scrisul tău vine din suflet, din dorința de a merge în lumină și iubire. Deși simt o stare de încordare, te ambiționezi să pășești drept printre cuvinte poetice. Sigur că adevărul din cuvinte și din existență poate fi erodat precum pietrele de apă, însă tu îl cauți aici așa cum cauți un suflet curat.
Felicitări!
0
@enea-gelaEG
Distincție acordată
enea gela
atât de frumos și de firesc! Autoarea face o confesiune:„ scriu/ pentru că altfel nu știu/ cum să port singurătatea asta/ care mi se cuibărește în umeri/ ca o amintire”... De altfel, fiecare strofă este un micropoem în sine. Un adevăr rostit pentru propria ființă, dar valabil pentru oricine scrie. E o exprimare naturală, în care mustește durerea, convingerea și asumarea unei condiții: aceea de poet! Bravo, acord o stea pentru un text în care m-am regăsit.
0
@enea-gelaEG
enea gela
în care mustesc
0
@paul-pietraruPP
Paul Pietraru
Un poem destăinuire, „test grilă pentru definirea poetului”, eventual identificarea poeziei. De fapt și prozatorii se pot identifica cu ajutorul acestui test/text.
Scriam undeva, cândva:
***Cel care scrie vede mai departe, vede ceva în plus, înţelege mai mult şi mai multe, spune, celor neînţelese, pe nume.
Cel care citeşte vrea să ştie ceva în plus, să înţeleagă "totul", să desluşească neînţelesul.
De ce mi-aş dori să înteleg lumea largă, înainte de a înţelege lumea de lângă mine? Caut cu înfrigurare cărţile scriitorilor locali, le descopăr cu emoţie pe cele ale "contemporanilor" mei din această vatră şi din această limbă minunată, greu încercată. Viaţa cititorului se amestecă cu cea a scriitorului, cel mai bine, când rădăcinile cuvintelor pornesc din acelaşi pământ. Sunt trăitor în lume, dar ziditor în ţară.
Şi mai e ceva... ***
0