Poezie
Absurd de simplu
1 min lectură·
Mediu
De-aș ști ce înseamnă azi cu-adevărat iubirea!
și nu aș înțelege ce-ascund ochii tăi profunzi,
dacă n-aș ști cât de înșelătoare e gândirea
și cât de simplu e să crezi,
Dacă aș cunoaște menirea mea, nu rătăcire,
într-o lume pierdută în mândrie și păcate,
De n-aș gusta avar frânturi de fericire,
chiar dacă-s efemere, sau fără de dreptate,
Dacă n-aș ști... mi-aș odihni o clipă gândul și mâhnirea!
Mi-aș potoli din piept furtuna!
De nu aș ști ce înseamnă azi cu-adevărat iubirea,
Ce-aș mai iubi deopotriva și ura și minciuna!
Dacă aș regăsi prin rafturi pierdută o speranță,
și-aș îmbrăca-o atinsă de stupoare,
N-aș mai simți la fel cruzimea-n viață
N-aș mai simți că doare!
022748
0
Trecand peste sentimentele sincere aflate in spatele textului cred ca el este redus intr-un fel sau altul la o peroratie cotidiana, intesata de truisme. De un stil minimalist nu poate fi vorba, asa cum nici de unul metaforic nu e. Gandirea inselatoare, franturi de fericire, furtuna din piept, ura si minciuna, sperante pierdute, iubirea adevarata, cruzimea in viata, sunt niste expresii care daca in realitate au o anumita plauzibilitate sau justificare contextuala, in poezie te arunca in das untere Niveau. Cred ca esti prea directa, nelasand cititorului nimic de interpretat. Limbajul pare redus la un nivel gimnazial. Cateodata nu prea avem rabdare si scriem asa cum ne vine. Stiu si eu ? Iti recomand sa mai citesti (inainte sa te enervezi, nu uita ca asta e un atelier literar pe unde cu totii ba ne laudam, ba ne criticam, ba ne hlizim, ba in ultima instanta... ne mai si certam). Cu bine