Poezie

Nimic

1 min lectură·11 iunie 2008

Mediu

Ne naștem din nimic,

ca să trăim povestea unui nimic interesant,

ca dintr-o boabă de cafea,

infimă în existenţa sa,

dar cu impact într-o ceaşcă aburindă,

dintr-o întâmplare,

care,

nu a existat!

dar care macină mărunt,

râşneşte boabele cu patos,

când, nimicul din sufletele noastre

crește flămând!

Trăim un nimic pe care nu reușim să-l definim,

în cursul unei vieți,

și îl repetăm,

la nesfârșit

în liniște căci pacea e divină,

trăim precum o ceaşcă de cafea,

care se umple şi se bea,

lasând în urmă un strop de zaţ

de un negru tulbure de leaț...

Nimic nu ne stârnește un zâmbet,

nici o iubire adolescentină,

târziu întâlnită,

nici un răsărit de soare,

sau o inimă rănită,

fără nimic premeditat.

Nimic din ce a avut sau nu însemnătate,

într-un destin

ce și-a urmat cursul,

nu mai contează când...

Murim,

fără să fi trăit povestea unui nimic interesant...

003.069

Roxana Licu. “Nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/1787326/nimic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.