Poezie
Portret de întâmplare
1 min lectură·
Mediu
Aş vrea când mă privesc în oglindă,
în ceaşca de cafea amară
să văd!
să simt!
sau să exist...
să recunosc o lacrimă,
o umbră
sângerândă...
e nefiresc, e crud şi mânios
că m-am pierdut de mine
de timp,
de dor
şi de frumos....
mi s-a uscat pe chipu-mi plumbuit
toată suferinţa
s-a contopit cu mine...
iar din cafeaua-nceţoşată,
mă văd privind spre tine
zâmbind
profund
şi dureros ...
011.024
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana Licu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Licu. “Portret de întâmplare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/14180715/portret-de-intamplareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Textul are ritm, dar consider că este doar o căutare în (re)descoperirea poeziei. Versul acesta, „e nefiresc, e crud și mânios” mi se pare redundant (prea multe adjective, dintre care „mânios” este impropriu pentru acel context. L-aș reformula așa: „nefiresc este/ că m-am pierdut de mine”.
0