Poezie
Teama ne adună dar curajul ne desparte...
1 min lectură·
Mediu
Melancolici, părăsiți și întristați,
într-un birou printre hârtii,
în suflet morți, în trupuri vii,
iar în iubire înfriguraţi,
cu gândurile rătăcite și visând,
privim prin sufletul ferestrei,
iluzionaţi ca doi copii...
Am vrea să spunem așa multe cuvinte,
să ne înșirăm în versuri gândurile goale,
dar ne aducem des aminte,
câte obstacole sunt dincolo de ele...
câte regrete şi frustrări ne-au îndreptat spre alte orizonturi
câte momente am ratat, pierdute printre rânduri.
De multe chiar, ne trezește viaţa din visare,
cu câte-o palmă pe obraz,
zadarnic implorăm trecutul pentru un răgaz,
să oprim din timp o clipă mare...
Să redevin stăpână, pe clipa efemer arzândă,
Să nu-mi mai fie teamă de nopţile târzii,
Să te cuprind cu gândul, cu trupul, cu conştiinţa toată,
Şi când salvăm bilanţul
să avem inima curată și privirea blândă...
Chiar dacă azi purtăm povara a câte un trecut,
deși sunt clipe când nu simți cum timpul trece,
noi ne-am născut doi muritori,
ce-și pun speranțele într-un vis pierdut...
013.163
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana Licu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 163
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Licu. “Teama ne adună dar curajul ne desparte....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/1821061/teama-ne-aduna-dar-curajul-ne-desparteComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
cuprinsul desfășoară, întreaga sa natură
citesc și mă apropii, de punctul culminant
frumoasă ești gândire, când naști literatură!
Felicitări și mult succes în continuare!