Poezie
Realitatea îndoielii
1 min lectură·
Mediu
Oare sunt eu enigma gândurilor tale?
Oare ești tu cel ce trezește în mine și tăcerea?
Și suntem noi doi călători străini
ce și-au unit destinele aievea?
Ne-am cunoscut din întâmplare
și ne-am iubit fără să știm
erai un vis, eram visare,
mai mult credeam decât să izbutim.
Oare mai existăm printre amintiri și acum?
Îți mai zâmbește-n minte iar surâsul?
Am crezut în cuvinte ce azi mi-e greu să le spun
Am crezut că tu ești paradisul...
Zadarnic trece timpul când ceasul e pustiu,
nici locul meu în lume, nici cine-s nu mai știu
nu e nimic prea bun sau prea frumos,
nu e nimic prea rău sau foarte dureros,
așa cum noaptea trece, ziua vine,
uita-vom ce-a fost astăzi căci va veni un mâine
așa cum soarele răsare când stelele s-au stins
de ne-am iubit vreodată, iubire ne-a învins.
002818
0