Poezie
Un dor neîntinat, neîngropat, nestins...
1 min lectură·
Mediu
Sub roua albei tale frunți m-aștern în fiecare seară
și-n glasul limpede apun a nu știu câta oară,
când peste lumea veșnic cuprinsă de zăpadă,
eu nu mai sunt și nu rămân... decât o pată!
Sub bruma tristului meu suflet te refugiezi în fiecare vară
și în adâncul meu tomnatic te pierzi a nu știu câta oară,
când peste valurile vieții ne avântăm fără oprire,
tu nu mai ești același... tu nu mai ești mireasmă, tu nu mai ești iubire!
Sub umbra dulce a inimii cutreierând deșertul vieții mele
mă reîntorc la fiece speranță sau durere,
când peste timpuri va răsări din nou sub părul nins
o amintire scurtă... un dor neîntinat, neîngropat, nestins...
002.350
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roxana Licu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Licu. “Un dor neîntinat, neîngropat, nestins....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-licu/poezie/13922333/un-dor-neintinat-neingropat-nestinsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.