Tăcerile dintre noi

Răspunde-mi, tu, cel care m-ai trezit la viaţă! Răspunde! În care de la capăt s-a pierdut credinţa? Cu care lacrimă s-a scurs din suflet mângâierea? şi câte nepăsări fac inima să tacă? De unde vine ura? Cum s-a plantat sămânţa? Câte răspunsuri ar putea avea, ce ne-a unit în deznădejde? Suferinţa... Răspunde, tu, neliniştii din aer! Răspunde clipelor ce-au obosit să treacă! Ar mai fi loc într-un copac, o creangă? Câtă ninsoare să-l petreacă? şi câtă să-l răzbată? Ar exista variante de negru sau de alb? Răspunde, nu tăcea, ai milă! Dacă-n cuvinte ar fi speranţa unui viitor, înşiră-le pe toate, fără rimă...