Romulus Câmpan Maramureșanu

Îți mulțumesc mult, Călin.
Mi-a fost temă să îndrăznesc a defini, din nou, poezia.

Mă chinuie de ani de zile continua încercare de înțelegere a ceea ce poezia este. Până azi n-am ajuns mai departe de a o lăsa să se scrie prin mine. Azi am avut însă întâi viziunea înțelegerii cuvântului, iar apoi viziunea imaginii unui brad; cetină din scorța căreia se prelinge încet lacrima de rășină. Nu poți să o grăbești, nu poți să-i determini conținutul, ci doar poate cu multă gingășie, forma. Apoi, când forma a prins graiul împlinirii, o desprinzi încet de pe scoarță, lăsând-o să trăiască singură, prin mireasma pe care o dăruie. Timpul nu-i face decât bine; atât de bine încât trecerea-i se numește chihlimbar; adică veșnicia rășinii.
Azi m-am bucurat în tăcere. Mă mir de propria-mi liniște.Pentru că am descoperit în lumina plină de miez a Dumnezeului care mă iubește, și-n mângâierea Duhului care-mi adie viață, că mi-a fost dat să fiu brad.

Desăvârșește-mă Doamne-ntr-un tulnic. Pune apoi două chihlimbare pe ochii tulnicarului, ca să poată visa ce-Ți cântă!
Mă bucur atât de mult. Mulțumesc agonia.ro pentru această extraordinară posibilitate.

Cu respect,

Bunule prieten

Tristă povestea, tare tristă.
Acum însă vezi motivele, poate mai bine.

Ți-am trimis un mail pe
mag_art_wien@yahoo.de
aștept răspuns.

Cu drag.

Bună Iulian,

Ți-am citit câteva dintre poeziile apărute pe site, inclusiv Atelier. În primul rând, fii mai grijuliu cu detaliile, de exemplu biblice; sunt 30 de arginți, nu 50, și sunt cei \"săraci\" nu \"slabi\" cu duhul care etc.
Un alt aspect ar fi multitudinea gândurilor neprecipitate. Ai multe, multe gânduri frumoase, pe care însă le întinzi mult prea repede pe masa frazelor. Alege întâi felii de cuvinte, întinde cu zgârcenie câte un gând, lasă-l apoi puțin să desghețe ca untul, apoi întinde-l încet, până la marginile doar, ale feliei.
Te voi mânca cu mult mai multă plăcere.

Cu respect,

Rog cu respect un Editor să scoată de la Atelier, poezia \"Dintre Unghii de Țărani\" de Marcel Cepoi, sau să explice măcar lui și posterității motivul pentru care încă mai este aici/acolo.

Dacă marea problemă au fost majusculele din titlu, problema a fost rezolvată.

Cu mulțumiri în numele unui Om-poet care habar nu are (încă) de acest \"comentariu\",

Rămân cu respect și amar în suflet,

Romulus Câmpan

Adrian,

Bunicii mele i-a pus Gestapo-ul steaua galbenă pe piept, pe stradă.
Am prieteni născuți infirmi după ce Mengele a făcut experiențe pe mamele lor.

După toate acestea, dumneata ai nesimțirea de a face glume abjecte, sau eventual încerci să fii cool?

Bine le-a făcut Reichul...? Rudelor mele, rudelor prietenilor mei, copiilor spintecați de vii, gemenilor sfârtecați de vii, scalpurilor făcute veioză?

Nu ți-e rușine?

Mă abțin să-ți spun ce gândește un creștin pocăit al cărui Mântuitor ESTE EVREU!

Shalom Adela și iertare, mi-e greu să scriu scrâșnind din dinți și cu ochii umezi.

M-am tot gândit dacă să abordez sau nu cele scrise de d-voastră în repetatele comentarii, ultimul fiind însă acela care mă obligă să mă folosesc de acest drept.

Înainte de a scrie v-am vizitat pagina, ca să vă cunosc -ceva- mai bine. Permiteți-mi să punctez, succint.

1.Conținutul plin de calitate al paginii d-voastră ar trebui să vă oblige la o altă atitudine, dar mai ales ton, față de un editor. Modul în care o abordați pe editoarea Daniela Șontică ar putea deveni un exemplu destul nedorit pentru junimea din site și nu numai. Dacă simțiți nevoia unei astfel de abordări, puteți să o faceți și personal, presupun.

2.În ceea ce privește neplăcerea pe care v-o exprimați cu privire la articolul lui Florin Caragiu, țin să vă direcționez cu respect atenția către cele peste 250 de hit-uri. Dacă numai 10 % au și citit articolul, înseamnă că sunt cel puțin 25 de oameni pe care i-a interesat acest articol.

3.Țin să vă reamintesc, că ceea ce dumneavoastră doriți să restrângeți ca fiind cultură, este de fapt acea \"latură\" exclusivistă a culturii, pe care nu o deranjează nimic în afară de religiozitate. După părerea unora, cultura \"liberă\" trebuie eliberată de cultura cu un mesaj clar religios, ostracizând această ramură a ei \"într-un loc anexă, mai discret, pentru cei interesați.\"
Țin de asemenea să vă reamintesc, că toată filozofia, clasică și contemporană, împreună cu o mare parte a literaturii și artei, își au rădăcinile în religiozitatea iudeo-eleno-creștină.

4.Cultura românească din oricare unghi ați privi-o, este nu numai adânc înrădăcinată în creștinism, ci și întrețesută de religiozitatea creștină, în special ortodoxă, față de care de exemplu eu, teolog protestant, mă port cu respectul cerut de cele mult prea multe secole de inluminare și folos spiritual.

Cu stimă,

Dragă Bogdan,

Sunt peste măsură de onorat, chiar dacă am ajuns amândoi la Atelier. Nu-i bai, atelierul e locur reculegerii, al rafinării.
Ți-aș sugera cu respect scrierea unei scurte \"personale\" din gândul acesta, care e mult prea definitoriu și deci tehnic pentru a trece de exigențele editoriale specifice poeziei.

Rămân cititor cu drag.

Plăcut, frânturi de durere adunate prin vizorul ușii, blocate de cojile semințelor indiferenței.
Să nu vii la Budapesta.
Ți-ar îngheța pana, prietene...

Cu drag.

Începând cu subtitlul, continuând apoi cu tot poemul, ai început de-a binelea să treci dincolo de orice bilete de autobus.
Tot poemul tremură, cu durerea unei vrăbii înghețate în indiferența lumii, prea mare s-o înțeleagă.
Căldura artificială nu mai ajută, cerneala de pe pernă nu e cerneală, ci culoarea ochilor scursă împreună cu lacrimile de dor.
Nu-i nimeni să le șteargă, cârpele au fost interzise la bursa de schimb.

Ți-aș sugera începerea unei alte serii, biletele de autobus au devenit mult prea strâmte. Ai grijă însă, titlul noii serii trebuie să reflecte valoarea celui anterior cu maturitatea adăugată de progres, nemaivorbind de necesitatea surclasării...

Felicitări.

Dincolo de neîmpărtățirea unui mărunt detaliu teologic (și te rog, te implor să-mi rămâi prieten și după asta, așa cum țin și eu așa din necunoscut la tine), mi-a fost dat să citesc IAR peozie despre iubirea de Țară și Dumnezeu.
Am crezut că a murit o dată cu marii, acum mici ai poeziei.

Fii binecuvântat frate Jiene, poezie de suflet, m-am simțit ca în primăvara lui 1989 (sau 1988?)când la Festivalul de Satiră și Umor \"Mărul de Aur\" de la Bistrița Năsăud, s-a intonat în loc de imnul comunist, \"Deșteaptă-te Române\".

Prietenu-ți, Maramureșanu.

Bună Romy,

Mi-a plăcut, destul de \"întinsă\", însă nu în detrimentul profunzimii.

Ți-aș propune în loc de \"mâini\", \"ochi\" pentru final. I-ar da un plus de \"inefabill\".

Cu drag.

Sublimă de dimineață pentru noi acum, așteptând-o pe mami acasă cu cel de-al cincilea prunc.
Ți-ai meritat steaua.

Cu citire.

Bună Elena,

Obișnuit fiind cu a scrie poezie cumva în felul lui Van Gogh de a nu amesteca culorile, contemplând mai mult bucățile realității decât realitatea în sine, rămân înmărmurit, inundat de bucuria citirii unui poem în care albul este însăilat din miriade de sunete albe. Ți-am citit poemul și am respirat adânc; sfântă simplitate, mângâiere a cuvântului peste răvășeala zilelor uneori fără noimă, dar mustind de durere.

Îți mulțumesc frumos pentru cuvinte.

Am să te citesc.

Cu respect,

Bună Daniela,

Ți-am citit tremurând poemul, în speranța încheierii desăvârșirii cu care ai pornit; și amin!

Cu toate că transcendența strofei finale este puțin mai \"imponderabilă\" decât \"restul\", poemul este desăvârșit în transmiterea acelei smerenii care-l aruncă pe păgân, în dorul după El, Domnul Dumnezeu. Structura mai opalescentă a ultimului vers, aduce însă o aureolă de nepătrundere, perfectă unei asemenea poezii.

Mulțumesc mult.

Cu respect,

Bună Marius,

Ți-am văzut ochii printre cireșe și frunze.
Foarte reușită ridicarea rămânerii dincolo de trecere.
Așa le trebuie celor care adună din El...

Cu mult drag de Sărbătoare, și respect,

Bună Nicolae,

Agonia cere, în mod justificat, dactilografierea corectă a textelor. De exemplu, după fiecare semn de punctuație, este obligatorie inserarea unui \"spațiu\". Ți-aș propune înainte de orice altceva, retușul acestei probleme.

Cu respect,

Bună Daniela,

Am îndrăznit să-ți citesc mare parte a poeziilor.
Gânduri și adevărată poezie.
Poezia religioasă nu poate să-și permită gânduri, doar.
Ți-aș propune să pui \"Scrisoare din exil\" de-o parte a balanței adâncimii mesajului și rostirii, apoi rând pe rând să-ți perinzi toate celelalte poezii din Atelier, de cealaltă parte a judecăți-ți.
Superficialitatea malurilor trebuie să rămână doar o subțire \"ramă\" pentru zbuciumul vadului.

Cu mult respect,

Multumesc frumos Florian de trecere, dar mai ales de comentariul lăcrămând durerea tuturor aMărâților...
Limbajul domniei tale (folosirea lui apăi) într-un context demn de orice revistă literară de calitate, denotă trăirea nu numai a limbii, ci și a apartenenței în țeserea lăuntrică a apartenenței.

M-am bucurat de prezență, rămân onorat.

rcm

Onorat de întâlnire, de citire, de prezență...
Vă rog să vă luați lingura personalizată de lângă blidul personalizat în care servim iar cáșă de secară... inefabilă:-)
Numai privitorii prin ochii comuni pot înțelege apartenența...
Mă bucur să vă fi rămas un loc liber in taxi...

Cu respect,

rcm

'nă seara d-nu' Mitru,

Onoarea a fost de partea mea avându-vă de cealaltă parte a unui "ring" al argumentelor, din care mă depărtez îmbogățit de cunoașterea unui om al bunului simț atât artistic, cât și polemic.
Dacă la partea de care am dreptate vă adaug pe dumneavoastră, pleac încununat...

Cu aceeași considerație,

rcm