Câine bătut...

cam așa m-am adunat și eu de pe drumuri ținind-o strins pe mam a de mana. m-aș bucura daca ai citi poezia mea ,, copil fiind., mulțumesc.sincer,

text destul de interesant pentru o lectură cu gîndul la cele ce ne așteaptă.
Cu bine.

\"Ce dacă vine primăvara...\"

Mulțumesc de trecere și semn.

Mă refeream la partea mai neagră a unei ipotetice primăveri...

Cu bine.

că este printre cele mai bune, dacă nu cea mai bună poezie pe care ai publicat-o. Dens, viguros, îmi aduce aminte, ca forță, de romanul lui Zaharia Stancu, \"Desculț\".

batuti ne intoarcem acolo spre mana cea de toate zilele
ai muncit bine si ai impachetat compact cotorul durerii

Bine spus, maramureseanule.
Cu totii ne intoarcem candva spre a saruta mana mamelor noastre. Dar daca o facem prea tarziu? Daca mama aceea nu mai e? Am scris despre durerea asta intr-o carte dar recenzorii au trecut impasibili peste acel pasaj. Trimite-mi adresa ta postala pe dorudancus@yahoo.com sa-ti trimit noua mea carte (va aparea pe la mijlocul lui mai).
Sa ai pace, Dancus

un poem într-adevăr bun, Romulus, eu cel puțin l-am simțit, și (lăsând la o parte construcții și stiluri) asta-i ce contează cel mai mult pentru un text și un autor, să-i facă pe ceilalți să simtă. Mulțumesc.

Dragă Mihai,

Dincolo de onoarea de a-ți fi citit rândurile mă bucură faptul că citești ceea ce scriu.
Am crescut cu \"Desculț\" în mână, a fost cartea pe care am citit-o de vreo 15-20 de ori, deja din generală. N-a fost nimeni cu care să mă fi identificat (și poate și-acum) ca și cu Darie. Poate-am rămas un alt Darie, puțin diferit, refuzând să crească.
Mulțumesc încă o dată.

Anni-Lorei,

Mulțumesc de vizită. Cam umed și trist la mine-n bârlog, nu vreau să fie primăvară, vreau vara doar...
Ce bine-ai văzut: cotoare sunt doar multe dintre visele avute.
Singura speranță sunt sâmburii...

Cu drag.

Dragă Ștefan-Doru,

Mulțumesc de mult de gând.
Mă cutremură uneori imanența întârzierii, a unui mâine gol, fără conținut...
Doar Dumnezeu mă mai ținen-n viață.
Ți-am scris pe adresa dată, cu bucurie.

Pace și ție, Maramureșene...

Dragă Ligia,

Mă iartă că n-am avut de dat decât simțirea durerii inutilității, acum...
Sper să treci pe la mine și când or veni vremuri mai bune.

Cu drag.