Moartea

Iulian, pentru mine moartea e o trecere la un alt nivel, pur și simplu, nu neapărat superior, nu neapărat inferior, o trecere condiționată prin relaționarea cu diferite percepții, credințe, sau chiar așteptări , adică “Io, când am să mor,
mă voi reîncarna în șobolan”. Ca să vezi și părerea mea, vino pe la mine și ai acolo „Dumnezeu e o umbrelă”! Esențialul este că oricât de imposibil pare, noi suntem cei care ne controlăm moartea, pentru că Dumnezeu e doar o umbrelă de sub care întotdeauna putem ieși pentru a vedea cât de udă e ploaia, sau dacă e udă pînă la urmă...

Cu drag,
Constantin

Bună Iulian,

Ți-am citit câteva dintre poeziile apărute pe site, inclusiv Atelier. În primul rând, fii mai grijuliu cu detaliile, de exemplu biblice; sunt 30 de arginți, nu 50, și sunt cei \"săraci\" nu \"slabi\" cu duhul care etc.
Un alt aspect ar fi multitudinea gândurilor neprecipitate. Ai multe, multe gânduri frumoase, pe care însă le întinzi mult prea repede pe masa frazelor. Alege întâi felii de cuvinte, întinde cu zgârcenie câte un gând, lasă-l apoi puțin să desghețe ca untul, apoi întinde-l încet, până la marginile doar, ale feliei.
Te voi mânca cu mult mai multă plăcere.

Cu respect,

nu mai incerc demult sa inteleg ceea ce nu cunosc.