Iulian Andriescu

Am trimis un înger să-ți vegheze nopțile ca să te trezești senină Seară de seară și zi de zi a stat acolo, cu tine și te-a urmărit Noaptea trecută am vrut să merg eu să te

În închipuirea mea, erai ca o icoană la care să te închini când ți-e sufletul îndoit, dar nu din aia, pusă pe perete cu veșnica ștampilă "sfințit" pe spate Nu! De fapt, icoană nu e cel mai

Moarte, noapte... Ce de fructe coapte la soare lângă mare cu sare de mină. Ce-i aia lumină? N-am nici o vină! Nu v-am făcut nici în trecut nimic. Sunt un pitic albastru cu fes și m-am

ne-am încrucișat privirile pentru o clipă îmi place tăcerea ta îi spun în șoaptă fluturii te iubesc îmi răspunde chipul tău îmi amintește de o icoană mă trezesc spunând îmi plac florile îmi

Da, este o poezie nouă... Probabil vă întrebați de ce această poezie este sau ar putea fi specială, având în vedere faptul că orice poezie este nouă atunci când abia a fost scrisă... „Stați,

Îmi petrec timpul cu lucruri total nefolositoare... Acum, de exemplu, scriu o poezie... La ce folos? „Hmm, poate o s-o citească ea...” îmi zic... Sigur o să-i placă... Ei îi plac

Mi-e frică de ziua în care veți afla adevărul, mai ales că am fost împuternicit să fac anunțul: “Viața voastră nu valorează nimic!” Definește “nimic”, mi s-a strigat din public. “Nimic nu

Având de gând să caut viața veșnică, m-am întrebat pe mine, căci numai eu mi-aș fi putut oferi toate indicațiile necesare pentru descoperirea pietrei filosofale. M-am întrebat cine sunt

Tu știi că privirea ta mă arde? Þi-aș fi spus mai demult, înainte să mă privești, dar am evitat momentul... Tu știi că glasul tău mă amețește? Þi-aș fi spus mai demult, înainte să-mi

Din crânguri albe, vestejite, Și poleite-n strat de brumă Se-aude-un zgomot de copite Sosește Doamna, Alba. Sub cer senin, cu lună plină Se-arată-n straturi de lumină Sosind cu mare

În privința vieții mele nu aș putea afirma nimic.. Cineva zicea: “Spune ceva despre tine!” - Ce să spun: Iah We? Și ce dacă? “Definește-te!” - eu sunt ceea ce sunt… “Ce-ai făcut până la

Am întrebat ce-i aia “viață” Unul chel vine și-mi zice: “Noi, arienii, suntem singurii care merităm să trăim, trebuie să curățăm, bla, bla, bla…” Unul cu creastă: “Cuaie, ce viață am avut

Am mers înspre nord și am privit la toate din jurul meu...cu ochi de sticlă, cu privire rece... Am mers înaine și totul părea mort, mort și purtat de vânt înspre nicăieri...

Gândind, astăzi mi-am dat seama: Vina n-o poartă Adam și Eva Chiar dac-au stârnit gâlceava La poarta bunului Iehova Ei nu-ți dau decât speranța Că în vremile de-apoi Vei trăi și tu romanța

Am vrut să înot până pe partea cealaltă a lumii.. am zis că acolo oamenii trebuie să fie altfel, dar am simțit o mână trăgându-mă înapoi: “Ce dracu faci? Vrei să mori?” Am vrut să zbor