Poezie

Degradare lentă

fiorii iubirii abia născute

1 min lectură·23 decembrie 2006

Mediu

Aud ploaia curgând molcom

prin părul tău, lipit de fața mea.

Ești dulce, mai dulce decât îmbrățișarea

în care stăm încleștați,

curgând prin muzica surdă,

ca un val rătăcit pe nisip

căutându-și drumul spre mare.

Eu cânt, și cântecul tău

îmi răsună în ureche,

ajungând până în cele mai tainice

ascunzișuri ale sufletului meu.

Buzele-mi freamătă, tânjind după

sărutarea pe care probabil

n-o vor primi niciodată.

Mi-ascund privirea în pielea ta fină

precum o vestită mătase chinezească,

așteptând parcă un tunet să mă trezească din visare.

O lacrimă de-a ta mi se scurge pe gât

dar lacrimile mele sunt deja plânse

013.572

Despre aceasta lucrare

Autor: Iulian Andriescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 101
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Iulian Andriescu. “Degradare lentă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-andriescu/poezie/221694/degradare-lenta

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

RM Romulus Câmpan Maramureșanu✓10 dec. 2018

Bună Iulian,

Mă bucur să te fi putut citi iar. Îmi place scrierea-ți, mai ales tensiunea stăvilită redată prin curgerea molcomă a ploii. Ești talentat, poezia transpiră prin tine, ca în
\"Eu cânt și cântecul tău
îmi răsună în ureche\",
continuă însă să agonizezi peste detaliile care dau cadrul și uneori esența unor asemenea gânduri.
Ți-as sugera apoi să regândești inconsistența \"fizică\" dintre \"încleștare\" și \"bâțâiala... pentru atingere...\", reiterată și în \"Sânii tăi apasă puternic\".
Poezia este de natură introspectiv-contemplativă, dar realistă, nefăcând posibile inconsistențele specifice poemelor voit irealiste.

Continui să te citesc. Îmi place mirosul de placenta sufletească al începuturilor de drum.

Cu mult respect,