Poezie
Calvarul
1 min lectură·
Mediu
Istovit de povara crucii,
Până și cuiele din mâini te liniștesc,
Știind c-ai să-ți tragi puțin sufletul...
Dar nu prea mult…!
Cuiele din picioare nici nu le mai simți:
Atât ești de abătut în gândurile tale...
Și doar știai… De ce te-a trădat?
Nemernicul, Iuda…
Frumoasa Ghetsemani ți-a devenit cavou,
Iar ucenicul tău călău îți este…
30 de arginți…!?
Ah! Ce doare lancea asta ce ți-e-nfiptă-n coaste.
Dar tu ești adevăratul rege, căci
vezi barba cea albă-n treisprezece fire
despicând cerul, sângeriul…
Cel Vechi de Zile îți zâmbește,
Ca-ntotdeauna, de altfel…
Nu-i nimic, tu ești bun și ierți
Chiar dacă ei nu te iartă:
Te vor vedea înviind…
Iar Iuda? Deja și-a pus capăt zilelor…
023.839
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulian Andriescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulian Andriescu. “Calvarul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-andriescu/poezie/220675/calvarulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ai abordat o tematica careia nu\'i poti face fata si ratezi. aici nu am putut desprinde nici tonalitatea seriozitatii nici a ironiei... asa ca un pic de vin cu branza...
0
După 10 ani, răspuns pentru Pablo (am văzut că nu mai este online, și sunt alături de el cu sufletul și gânduri bune) și ceilalți care sunt de aceeași părere... am ales o tematică pe care o cunosc destul de bine (într-adevăr, am scris 50 de arginți în loc de 30), dar vin cu brânză nu e, detaliile prezentate în text reprezintă gândurile unui evreu înțelept care a ajuns în pragul morții, sacrificat pentru credința sa, și regretă încrederea pe care le-a acordat-o oamenilor - care s-au dovedit a fi simpli oameni, cu speranțele și temerile specifice oamenilor, și întotdeauna gata să judece și să condamne.
0
