Poezie
Sosirea Doamnei
1 min lectură·
Mediu
Din crânguri albe, vestejite,
Și poleite-n strat de brumă
Se-aude-un zgomot de copite
Sosește Doamna, Alba.
Sub cer senin, cu lună plină
Se-arată-n straturi de lumină
Sosind cu mare vijelie
Femeia ce nu vrea să știe
Nici plâns, nici bocete
Doar moarte ne-ntinată
Feciori din casă o să fure…
Ea morții e-nchinată.
Și mor pe capete feciorii
În sat e jale mare
Pe toți sătenii-i trec fiorii
Gândind la-a Doamnei cale
Și-n Sân’ Dumitru s-aprind focuri
Șapte fecioare-i cos cămașă
Feciorii jar azvârl prin locuri
Ca s-o-ndeparte de-a lor casă
Cămașa-i pusă-n cruce-n crâng
Și nimeni n-a s-o vadă
Pe Alba cum se-mbracă-n ea
În alt loc să purceadă…
002.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulian Andriescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulian Andriescu. “Sosirea Doamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulian-andriescu/poezie/220669/sosirea-doamneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.