Poezie
Vis de iarnă
1 min lectură·
Mediu
Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
și privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalț o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Și de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roșească pomii
când zăpezi voi cerne,
Simfonii voi naște-n
zvon de clopoței
când în calea ta,
albă m-oi așterne.
034.120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Glodean Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Glodean Elena. “Vis de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/glodean-elena/poezie/221299/vis-de-iarnaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GEIn fiecare poezie pe care o scriu, las o părticică din sufletul meu, dar sincera să fiu, această poezie am scris-o cu tot sufletul și probabil acest lucru se simte.Îți mulțumesc pentru comentariu și îți doresc ca Sfintele Sărbători de Crăciun să îți aducă fericire câtă poate Moșul să ducă si bucurie, cât pot spiridușii să care!
Elena
Elena
0
RM\"să roșească pomii
când zăpezi voi cerne...
alb(...) m-oi așterne.\"
Tuturor!
Cu mult respect,
când zăpezi voi cerne...
alb(...) m-oi așterne.\"
Tuturor!
Cu mult respect,
0
Obișnuit fiind cu a scrie poezie cumva în felul lui Van Gogh de a nu amesteca culorile, contemplând mai mult bucățile realității decât realitatea în sine, rămân înmărmurit, inundat de bucuria citirii unui poem în care albul este însăilat din miriade de sunete albe. Ți-am citit poemul și am respirat adânc; sfântă simplitate, mângâiere a cuvântului peste răvășeala zilelor uneori fără noimă, dar mustind de durere.
Îți mulțumesc frumos pentru cuvinte.
Am să te citesc.
Cu respect,