Poem șoptit
Aș locui în ochiul tău, o vreme, Să văd cum munții încă nasc izvoare Și-atunci când îl sărută căprioare Să simt cum firul ierbii încă geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, De tine să mă simt
GEGlodean ElenaȘi duc poveri absurde...
Cu frânghii nevăzute, trupul înlănțuit Mi-l vând fără de vrere timpului cămătar. Și-ascult doar în surdină un vals secătuit Când se trezește-n mine bătrânul flașnetar. Copilărește stărui, dar
GEGlodean ElenaCât rătăcesc pe-un minutar de ceas(rondel)
Pecetluiesc cu viață înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Sunt un umil drumeț sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. Prins strâns de soartă-n nodul gordian, Pe drumul spre
GEGlodean ElenaUn zbor cu-aripa-nfiptă în țărână
De la un timp mă risipesc în gânduri ce le tot ard ca pe-o făclie vie și-ascunsă-n mine ca-ntr-o albă noapte croiesc cu sârg un fel de schelărie Pe care urc un munte ce se surpă, alături stau
GEGlodean ElenaUn lut străin mă ține prizonieră
Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase. Cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase. Pe umerii albiți de vechi orgolii stau lire
GEGlodean ElenaSă mor cu tine-n fiece cuvânt
Ieri, dimineți cutreierai prin munți o mie de izvoare să deschizi Și, zbor de vultur, tril de ciocârlii, în cerul meu albastru să închizi. Azi, mă privești cu ochi ce stau să plouă și-n pumni
GEGlodean ElenaPoetul
Poetul poartă pe umeri cerul curat al poeziei și-n ochii lui cerbi se adapă din izvoare virgine. Cu suflet trecut prin cercuri de foc, colindă de unul singur prin vis purtându-și tolba înțesată cu
GEGlodean ElenaPoem de schimb
O tufă cu iluzii, în gesturi trecătoare, Se scutură de vreme în trupu-mi obosit. La margine de noapte simt teamă și răcoare Și-mi pare că și cerul de ieri a-ncărunțit. Ascult încremenită a
GEGlodean ElenaDestăinuire
Am suferit când m-a lăsat nevasta, Deși întreaga viață mă-nșelase ! Pe voi prieteni n-a picat năpasta, Vă-nșeală însă... fără să vă lase.
GEGlodean ElenaFilm monocolor
Cândva, zefirul verii îi mângâia ușor Trupul ce în iubire era fertil ogor. Tot cerul din privire nu îl umbrea vre-un nor Ci poate doar o taină din zborul de condor. Dar a venit destinul cu
GEGlodean ElenaEu mai rămân să rătăcesc prin vise
La ceasul când începe să mă cheme Visarea și încerc să o desferic, Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric Și-ți scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme ! Eu mai rămân să văd cum arde focul În
GEGlodean ElenaMă tem de-a norilor îmbrățișare
Mă tem de-a norilor îmbrățișare De soare doar mă vreau înlănțuit Și amețit de-albastrul infinit Să mă împrăștii printre scoici, în mare. Să mă-mpreun cu valul pentr-o clipă Chemarea din
GEGlodean ElenaSub teiul tău
Sub teiul tău, pământul cântă patimi Și-n piatra nelucratelor statui Se simt vibrați-n umbra unei lacrimi Ce-ar vrea să spună încă :-O... rămâi !
GEGlodean ElenaMă-aplec peste cuvinte
Gândind că Universul e tot ce ne desparte, Mi-adun toată visarea pe-o margine de carte. Mă-aplec peste cuvinte aproape, mai aproape Și mă-mpreun ca luna cu luciul unei ape. Ca un ecou
GEGlodean ElenaRisipă de alb
Alături de tine, privesc mahmur Cum țese crăiasa-n fir filigran Perdele de-argint de jur împrejur Și-n ochiuri de geam, flori de porțelan.
GEGlodean ElenaVis de iarnă
Licurici să cadă peste trupul meu, noaptea când se-aprind stelele, noian, Eu să sap fântâni dincolo de ele și privind prin lună ca printr-un ochean, Să mă-nalț o clipă până-n poarta
GEGlodean ElenaÎntr-un volum de versuri mă prefaci
Eu știu când te gândești din nou la mine! simt neodihna ce-o cunosc doar norii Și-aud izvoare cum coboară lin în dimineață când se crapă zorii. Ca să nu-ți tulbur gândul, nu respir! mă arde
GEGlodean ElenaSunt răstignit de propriul meu destin
Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă, Ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud, să scap, mă pierd
GEGlodean ElenaIubiri ucise pe pământ
Doar amintirea poate să-ți măsoare Prin viscolul plecării fără sens, Clipa în care-ai inventat ninsoare Peste destinul ce ți l-ai ales. Doar amintirea te mai ține minte, Și-ți caută în
GEGlodean ElenaToamna
spulberă vântul penele îngerilor, un melc tresare bruma îmbracă trupul crizantemelor, plânge un greier bătut de ploaie gutuiul își mângâie ultima frunză
GEGlodean ElenaGând de toamnă
De-această noapte rece nu-s eu cea vinovată. Nici pe obrazul lunii n-am desenat vreun rid, Ci doar îmi sprijin capul de soartă ca de-un zid Să las durerea frunzei prin trup să mă
GEGlodean ElenaCel ce nu negociază
Il caut în sâmburi de noapte cu rana în suflet deschisă Și strâng în pumni o monedă să-mi cumpăr ursita promisă. M-ascund în propria-mi umbră și-i număr cadența în gând, Când el, înaintea mea
GEGlodean ElenaDependentă de iubire
În ruginii veșminte, zâmbind autumnal Trecutul mă privește cu simțiri confuze Mirat că-mi risipesc carmin înscris pe buze Să te respir cu sete ca într-un trist final În care putrezește frumosul
GEGlodean ElenaClipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă, Copacii în iluzii, pierd frunzele pe rând, A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând, Să bem din cupa nopții și nu fi tristă, doamnă! Pe ulița din
GEGlodean ElenaRostul bărbatului
Bărbatul este... răul necesar Ce-ar trebui închis într-un sertar Ca pe un șal, să-l scoți doar de-i răcoare Și vântu-ți fluieră prin buzunare!
GEGlodean ElenaCaut rimă pentru \"soacră\"
O rimă clară pentru\"soacră\" E cea cuprinsă-n\"poamă acră\" Și-oricât de mult mă străduiesc, Mai potrivită... nu găsesc.
GEGlodean ElenaÎn ochiul meu albastru de visare
Deși nu sunt ce-aș fi dorit să fiu, În matca mea, cu sârg am adunat Salcâm în floare sub un cer curat. Prin trupul meu, brăzdând ca o cărare, Port un izvor cu unde demiurge Ce mă
GEGlodean ElenaFurtună în august
se vaită cerul în negură sufocat- e iad pe pământ se-adună norii și câinii urlă prelung- mor maci înecați nori orbi se izbesc
GEGlodean ElenaE încă vară
În partea mea de zi, e încă vară Și-n haine vechi, de gală, țin cuminte O inimă ce azi nu se dezminte Și-n zborul ei, ce-nseamnă înainte, Un verde crud împraștie-n cuvinte. Pe-un
GEGlodean ElenaPăcatul fără vină
Cu sufletul pierdut în depărtarea frumosului din clipele ce trec, O flacără mă fumegă în zarea privirilor cu care te petrec. E ceasul în neliniște pierdut când pe
GEGlodean ElenaA timpului secure
Cum timpul și-a înfipt în ea securea În mine plânge înfundat pădurea. Mă strânge neputința ca un clește Când simt cum dinții coaja-i scrijelește. Râu de sudori mi se
GEGlodean ElenaRăsărit de vară
iarba sărută prima rază de soare, roua tresare
GEGlodean ElenaȘi nu veți ști de ce zâmbește valul
De va veni zăpada să ne cearnă și-apoi să ne topească în izvoare, Legând prin trupul nostru mal de mal ne-om risipi în unda călătoare. Vom zăbovi în apa cristalină
GEGlodean ElenaPloaia
norii apatici își scutură pletele, statuile plâng
GEGlodean ElenaAmurg de vară
vântul adie șoaptele îngerilor, macul suspină
GEGlodean ElenaSuflet în derivă
Mă troienesc părerile de rău în gândul ce-a-nvățat de ieri tăcerea, Suspinul se îneacă-ntr-un izvor de lacrimi ce adună-n el durerea. Pe margini de tristeți îmi sprijin capul,
GEGlodean ElenaO muzică stelară
Cocori în noi, plecați în stoluri albe, pe corzile de timp se pierd în zare Și din coloane cu vertebre slabe ne îndoim ca semnul de-ntrebare. Pe bolta frunții cutele
GEGlodean ElenaCălcând pe trup de crini fără petale
Mi-ai zis să ne ningem unul pe altul cu petale de crin, să ascultăm cum îngerii ne cântă și să albim iubito împreună. Cerșind o disperată-mpreunare, călcând pe trup de crini
GEGlodean ElenaIntr-un prezent trait de amandoi
Cu gandul rezemat de-o asteptare, Respira-ma din floarea de salcam Ce-n parul meu e pata de culoare In vis trait pe nevisat taram. Nelinistea mea rupe-o pe din doua Cat ma
GEGlodean ElenaÎntr-un prezent trăit de amândoi
Cu gândul rezemat de-o așteptare, Respiră-mă din floarea de salcâm Ce-n părul meu e pata de culoare În vis trăit pe nevisat tărâm. Neliniștea mea rupe-o pe din două Cât mă
GEGlodean ElenaÎn liniștea verticală
Simt nevoia să pictez uneori cântecul suferinței pe clopotul de tinichea din care se revarsă câteodată trecutul, Dar tu așa de trist apari
GEGlodean ElenaDe-aș fi eu Ana
Cu respirări de val ce-așteaptă o furtună Îmbracă-mă o clipă în nerostit cuvânt! Tot verdele câmpiei în pumnii tăi adună Și-acoperă-mi neliniștea în care mă frământ. Când mă
GEGlodean ElenaÎntre două tăceri
Ne-au iubit anotimpurile unei vieți întregi și acum când bate ora ieșirii din schimb, înfiorate, cuvintele se ascund într-un surâs fără putință de recunoaștere. Cu gesturi
GEGlodean Elena