Poezie
Să mor cu tine-n fiece cuvânt
1 min lectură·
Mediu
Ieri, dimineți cutreierai prin munți
o mie de izvoare să deschizi
Și, zbor de vultur, tril de ciocârlii,
în cerul meu albastru să închizi.
Azi, mă privești cu ochi ce stau să plouă
și-n pumni îmi strângi a clipelor cenușă.
Știu că îți sunt datoare viața toată,
dar nu-mi trimite portărei la ușă!
O liniște de început de lume
mi-nchizi între oglinzi înșelătoare
Când trupul ostenit de-atâta trudă
se scutură cu gesturi trecătoare.
Mai lasă-mă copac pentru o noapte
și-n fiecare ram o stea să fie!
Să sap fântâni și-n vis să-ncep a arde
ca torța, cu o flacăr\'-aurie.
În versuri să mă pierd ca într-o toamnă
când frunza-și caută pe-asfalt mormânt
Și îmbrăcată în lumini stelare
să mor cu tine-n fiece cuvânt.
002966
0