Poezie
Eu mai rămân să rătăcesc prin vise
1 min lectură·
Mediu
La ceasul când începe să mă cheme
Visarea și încerc să o desferic,
Croiesc poteci prin codrul de-ntuneric
Și-ți scriu în grabă: Nu mă-ntorc devreme !
Eu mai rămân să văd cum arde focul
În răsăritul roșu ca un brâu,
Să văd sclipirea pietrelor în râu
Când mânjii dimineții-și încep jocul.
Prin pântecul pădurii de culoare
Cu fluturii speranței să roiesc,
În jurul lumii clipa s-o-nnoiesc
Și să-mpletesc lumini crepusculare.
Să zăbovesc la margine de lume
Așa cum am făcut de-atâtea ori,
În cufere de dor să strâng comori
Și fiecăreia să-i dau un nume.
Tu să m-aștepți chiar dacă-i prea târziu
Și ține-mi calde brațele-ți deschise.
Am să mă-ntorc cu-n teanc de manuscrise
Pentru poemele ce-am să le scriu.
023.279
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Glodean Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Glodean Elena. “Eu mai rămân să rătăcesc prin vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/glodean-elena/poezie/229708/eu-mai-raman-sa-ratacesc-prin-viseComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GLGLgeorge lupascu✓Ai croit o poteca de lumina, prin codrul de-ntuneric prin care mai ratacesc uneori, in asteptarea acelui rasarit rosu ca un brau. Sigur voi citi si altele. Succes pe mai departe! George.
0
GEGeorge, imi cer scuze ca iti raspund cu asa mare intarziere, dar nu am stiut de existenta acestui comentariu, abia in aceasta seara l-am vazut.Iti multumesc pentru aprecieri si mi-ar face placere sa citesti si alte poezii inscrise pe pagina mea.
Elena
Elena
0