george lupascu

= Puncte = Nu privi, spre puncte cardinale, care-s mai departe de un pas, Când în toamna vieții, tot mai aspră, doar un singur punct ți-a mai rămas. Este punctul, ce încheie fraza nerostită,

E=mc2 În tot ce e, a fost un început; În ce va fi,e-un semn de întrebare... Tot raportând prezentul la trecut; Un viitor sub ochii noștri moare. E timpul ecuația nescrisă, Care

= Rien ne va plus! = La masa tăcerilor noastre, rien du rien, ne va plus Și-n jocul iubirilor sterpe, n-avem prin cărți vreun atù. Plusăm, pe o sumă abstractă, pe-o simplă bătaie de cord

= Toamna= Când toamna ne-mbracă, în galben veșmânt, În brume și ploi, tot mai reci; Trimit o tăcere, să-ngroape-un cuvant, Prin vise,pe unde-mi mai treci. Pierdut printre cețuri, în

- Și voi pleca...- Și voi pleca cândva, spre nu știu unde... Și voi pleca candva, spre nicăieri... În timpul cand lumina se ascunde, Prin iarna înghețatelor tăceri. Și voi

Speranțe, flori de mac. Petalele a mii de flori de mac, Îmi invadează orele visării; Sunt maci-speranțe, care trec și tac Și mă închid, sub pleoapele

Mărunțiș prin buzunare (Câteva gânduri) -Vântul rupe copaci, tufe...niciodată. -Cine se teme de întuneric, nu poate fi invinuit de lipsă de

Ninge la Zalău La tine ninge ca-ntr-un basm, cu fluturi albi și flori de nufăr; La mine-n suflet, bate vânt, mi-e frig și mi-e pustiu și sufăr. Mi-a înghețat

Odisee modernă Iubita mea din timpul ce va fi, Am regăsit cararea către tine Și nu mai rătăcesc din zi în zi; Pierdut și trist, prin geografii străine. Mi-e

Cu gândul la tine În grădina sufletului meu A pătruns o rază de lumină Și-a brodat din vis, un curcubeu, Punte spre ceva ce-aștept să vină. Inima mi se oprise-n

- La mormântul lui A.P.- Au fost odată ca-n povești, Au fost ca niciodată, Un prinț al limbii românești Și pana-i fermecată. Vrăjea mulțimea prin cuvânt, Făcea să cânte

Nici nu știți cu câtă tristețe m-am apucat sà scriu aceste rânduri? Ei și ce?! Mare dramă! Parcă numai tu te-ai intâlnit cu această nesuferită stare,-au să-și spună câte unii. Câtă

Mai săraci cu o vorbă. George Pruteanu. Cine nu-l cunoștea?!...iar acum a mai rămas doar o amintire. Unul dintre cei mai îndârjiți străjeri din serviciul de pază al Castelului

- Colind de departe- Colind cu șoapte în miez de noapte; Colind cu flori de sărbători; Colind cu gândul, la tot Pământul; Colind din seară până în zori. În

Macii roșii ai speranței Capitolul VIII Era o după amiază frumoasă de început de toamnă, când verdele intens al frunzelor începe să facă loc nuanțelor