george lupascu

Draga Norica, m-am bucurat sa vad ca in fine visul de a aduna ce ai scris intre paginile unei carti, a devenit o realitate palpabila. Cand voi veni in tara (probabil prin august), sper sa mai pot gasi prin vreo librarie un exemplar, ca astfel sa ma pot delecta citind ceva care in mod sigur o sa-mi placa, firma fiind deja cunoscuta. In final, iti las si un catren, asa dupa obicei.
\"Ai trudit Dane dramatic,
Sa prezinti EPI-GRAMATIC,
Cate ti-au trecut prin minte,
Dintr-o mare...de cuvinte.\"

Alex. Ma bucura reantalnirea intr-un asemenea spatiu; care din pacate pentru debutul tau recent, se pare ca nu-i unul tocmai deosebit de primitor. Dupa Valentin Derevlean, (a carui colaborare cu Agonia a fost din pacate un fel de trecere meteorica) si cu mine, esti al trei-lea galanestean (cel putin din ceea ce cunosc pana acum) care isi arunca \"undita\" in apele nu tocmai limpezi ale literaturii actuale, in speranta ca intr-o buna zi o sa pescuiasca...o carte de debut. Eu iti doresc succes si cat mai multe postari nemarcate cu galben. Sarbatori fericite intregii familii.

Nici la maini si nici la ochi,
Nu-i legata biata fata;
Doar ca mult prea des se-ntampla,
S-auzim...ca-i violata.

Dane, scuzele tale nu-si au rostul, pentru ca de fapt, placerea este de partea mea atunci cand mai apuc sa citesc pe acest site si lucruri mai vesele, asa cum sunt in general epigramele tale. Incerc uneori doar sa le completez sensul initial, cu puncte de vedere proprii, dar ca un novice in acest gen, nu pot pretinde ca punctez mereu la fel ca iniziatorul. Este mai mult un fel de antrenament supervizat de un campion in materie. George.

Femeile se schimba,
Dar ce te faci cu-acei,
Ce vor sa-si schimbe sexul asexutat...
In gay ?

Ca-i cronica, sau e acuta,
E-o boala arhicunoscuta,
In lumea \"artelor frumoase\",
Care mereu...se da la oase.

Iubirea-i minune profunda
Si-o simti, lovitura in plex;
Pacat, ca prea des se confunda,
Cu-o simpla partida... de sex.

Draga Ioana, si eu astept cu acelasi interes versiunea finala a acestei scrieri, care mai are totusi de parcurs pana acolo. Drumul este destul de anevoios,pentru ca timpul pe care-l pot dedica scrisului este insuficient, raportat la proportiile acestei intreprinderi, iar varianta inscrisa aici mai trebuie sa fie cosmetizata, pentru ca sunt inca multe lucruri, care pe mine nu ma conving suficient la o a doua lectura. Oricum, eu sper ca nu va fi cazul ca sa apara la postume. Multumesc pentru lectura si pentru interes. Succes si tie in tot ceea ce faci!

Fratilor! Nu-i nici o graba,
Fiindca Moartea nu ne-ntreaba,
Cu\"fasoane\" si \"talente\",
De-o servim...cu condimente.

Justitia de pe la noi;
O spun, uzand de tonul critic,
Se face-n stil de lup la oi,
Caci spatiul este...mioritic.

M-as incalzi si eu putin,
Sfidand si legi si protocoale,
Langa butoiul plin cu vin
Si doua, trei femei...mai goale.

Cui pe cui se poate scoate;
Insa ce te faci cu-acelea,
Care sunt inregistrate,
Ca fiind...a lui Pepelea?!

Aprecierile cititorilor reprezinta painea creatorului, ca de altfel si imboldul de a continua, avand astfel certitudinea ca nu lucreaza zadarnic. Cometariile voastre, draga Doru si Ioana m-au emotionat si m-au bucurat in egala masura, cu atat mai mult cu cat vin din partea unor confrati, din aceasta prea des ingrata breasla a condeierilor, care de foarte multe ori, este mult mai dispusa la critici, decat la elogii. Succes si voua in tot ceea ce veti scrie si veti face in viata. George.

Dupa ce am citit acel rechizitoriu din textul\" Mori Eminescule! Mori!\"am luat la rand si restul, tocmai din dorinta de a-mi face o parere cat mai avizata asupra stilului si mijloacelor tale. La final, concluzia pe care am tras-o este aceea ca in domeniul liricii mai sunt multe de \"pieptanat\" pana vei ajunge sa creezi intr-o nota personala, mai ales ca ti-ai ales calea stilului clasic. Am mai spus-o si cu alte ocazii si am sa-ti spun si tie: Nimic, inafara de Dumnezeu, nu este perfect; dar din fericire, totul este perfectibil. Cred ca ai mai multe valente pentru exprimarea in proza, fapt care nu exclude definitiv tentatia dulce a unor evadari lirice, acolo unde cred ca ar fi bine sa incerci sa fii, doar...Costi Alexandru. Incearca! Nu e greu! Cu simpatie, George.

Din tot ce am citit pana acum din cele scrise de tine, am putut trage lesne concluzia ca esti o tanara, care-si cauta propriul drum de urmat in viata, intr-o maniera destul de comuna generatiei din care faci parte; cu teama si nesiguranta, cu pesimism uneori, dar si cu un firicel de speranta, intr-un posibil bine viitor. Evident ca ,marea dragoste la care viseaza chiar si cei care se declara imuni la romantism, reprezinta si in cazul tau, motorul care poate misca intreg \"edificiul\", catalizand resursele necesare intregului parcurs. Poate ai gasit-o deja, iar in acest caz: Sa ai parte de ea, chiar si dincolo de moarte! Daca nu, mai ai rabdare si cauta; pana la urma ce este al tau, va fi al tau. In acest drum al vietii, vad ca scrisul reprezinta un loc special, fapt care ma bucura. Daca nu te vei opri, speriata de atat galben din pagina ta de autor, sunt sanse mari sa-ti vezi numele( simpatic de altfel, care-mi aminteste de Dorulet a lui Musatescu), inscris pe copertile unei/unor carti. Persevereaza.

Mi-a placut textul tau, si chiar daca cei care diriguiesc destinatia aparitiilor, au decis ca locul i-ar fi in Atelier, eu ii schimb locatia in suflet. Alcatuiri de tipul \"ultima urma dintr-o lacrima uitata de ieri\", la care daca mai adaug si felul simplu dar suficient de emotionant de expunere a progresiei sentimentului iubirii de sine, ca semn al unei modificari de optica, alimentata de o doza marita de optimism, ca si de dragostea pe care o redescoperi, ca pe o certitudine inalienabila, ofera textului o valoare mult mai mare, decat ar fi putut sa o faca cine stie ce artificii de limbaj literar. Ceea ce ai scris, porneste din suflet, asa ca nu poate trece nebagat in seama de alte suflete. Arta scrierii va veni cu timpul, dar acum ai sigur doza de sinceritate si de frumusete, care pot transforma zambetul iubitului, intr-o raza de soare.

Draga Ioana. Nu trebuie sa-ti faci prea multe probleme cu stelele, pentru ca mi-ai dat un buchet din flori de suflet, care valoreaza mai mult decat o intreaga glaxie. Multumesc si mult succes si tie.

Stii tu, mai draga Ioana cum vine povestea cu moda retro? Sunt sigur ca stii! Ei bine, fabula ta este o dovada palpabila, ca si in literatura acest concept poate sa coabiteze fara sa-si faca prea multe complexe cu toate celelalte genuri, ba uneori chiar sa atraga asupra sa lumina reflectoarelor astfel incat sa \"fure\" intreaga scena, celorlalti protagonisti. Poezia ta este draguta, are o idee clara si bine expusa, iar in plus, este chiar ceea ce se pretinde a fi- o fabula. Concluzia?!...Mai astept sa citesc si altele. Succes!

Uite cum se intampla?! Toate se leaga ca zalele unui lant.
Citind fabula, am trecut apoi la proza. Aici...Surpriza!
Am gasit mai multa poezie si sensibilitate, decat in f.f. multe texte care sunt inscrise ca poezii. Ai avut dreptate sa ai dubii in privinta identitatii tale. Oricum, daca tu nu ai aflat, fii linistita. Au sa-ti spuna altii.

\"Milostivul\" trecator
A facut un gest\"atent\"
Care-l recomanda clar,
Pentr-un loc...in Parlament.