george lupascu

Draga Norica, m-am bucurat sa vad ca in fine visul de a aduna ce ai scris intre paginile unei carti, a devenit o realitate palpabila. Cand voi veni in tara (probabil prin august), sper sa mai pot gasi prin vreo librarie un exemplar, ca astfel sa ma pot delecta citind ceva care in mod sigur o sa-mi placa, firma fiind deja cunoscuta. In final, iti las si un catren, asa dupa obicei.
\"Ai trudit Dane dramatic,
Sa prezinti EPI-GRAMATIC,
Cate ti-au trecut prin minte,
Dintr-o mare...de cuvinte.\"

Alex. Ma bucura reantalnirea intr-un asemenea spatiu; care din pacate pentru debutul tau recent, se pare ca nu-i unul tocmai deosebit de primitor. Dupa Valentin Derevlean, (a carui colaborare cu Agonia a fost din pacate un fel de trecere meteorica) si cu mine, esti al trei-lea galanestean (cel putin din ceea ce cunosc pana acum) care isi arunca \"undita\" in apele nu tocmai limpezi ale literaturii actuale, in speranta ca intr-o buna zi o sa pescuiasca...o carte de debut. Eu iti doresc succes si cat mai multe postari nemarcate cu galben. Sarbatori fericite intregii familii.

Dragul meu. Iti inteleg perfect obida; care fiind vorba intre noi, de multe ori m-a incercat si pe mine in confruntarea inegala cu dragalasii nostri editori. Le-am inchinat chiar si o epigrama, din aceleasi motive de superficialitate sau poate de parti-pri, pe care le-am sesizat uneori in judecarea valorii si deci, implicit al locului unde trebuie sa gasim ceea ce noi, componentii acestui site, postam, convinsi de faptul ca merita sa fie vazut si chiar judecat de altii. Chestia asta ne face sa fim din pacate vulnerabili si deci sa fim loviti asa dupa cum nu ne asteptam uneori. Trebuie totusi sa credem in ceea ce facem, iar in rest: \"Cainii latra. Caravana trece.\" Toate cele bune si multa inspiratie in anul care se apropie!

Revolta in zadar??!!!...Domnule Mihut cred ca sunt destui pe acest site, care ar putea sa spuna ca macar o data le-a fost respins pentru corectura un text la care nu era totusi nimic de corectat. O spun tocmai pentru ca si mie mi s-a intamplat sa-mi fie refuzat unul de catre o simpatica doamna,(pe atunci, inca domnisoara)iar comentariul in care-i atrageam atentia de eroare, a disparut la fel ca si cel in care-si motiva refuzul, cu aceeasi formula seaca: \"Lipsa diacritice\". Atunci cand textul este intr-adevar cretin, masura nu poate fi contestata, dar in cazul epigramei de fata se putea accepta cred eu un punct in locul unei caciuli; chiar daca aceasta prinde bine in acest sezon.

Draga colega. Esti suficient de matur(o spune fotografia), ca sa poti pretinde ca nu ai nevoie de sfaturi; dar cu toate acestea, imi voi lua libertatea de a-ti da unul: Pune domnule caciula celor doi i si cred ca problema e ca si rezolvata...dar nu garantez. N-am pretentii de oracol.

Nici la maini si nici la ochi,
Nu-i legata biata fata;
Doar ca mult prea des se-ntampla,
S-auzim...ca-i violata.

Dane, scuzele tale nu-si au rostul, pentru ca de fapt, placerea este de partea mea atunci cand mai apuc sa citesc pe acest site si lucruri mai vesele, asa cum sunt in general epigramele tale. Incerc uneori doar sa le completez sensul initial, cu puncte de vedere proprii, dar ca un novice in acest gen, nu pot pretinde ca punctez mereu la fel ca iniziatorul. Este mai mult un fel de antrenament supervizat de un campion in materie. George.

Femeile se schimba,
Dar ce te faci cu-acei,
Ce vor sa-si schimbe sexul asexutat...
In gay ?

Ca-i cronica, sau e acuta,
E-o boala arhicunoscuta,
In lumea \"artelor frumoase\",
Care mereu...se da la oase.

Iubirea-i minune profunda
Si-o simti, lovitura in plex;
Pacat, ca prea des se confunda,
Cu-o simpla partida... de sex.

Draga Ioana, si eu astept cu acelasi interes versiunea finala a acestei scrieri, care mai are totusi de parcurs pana acolo. Drumul este destul de anevoios,pentru ca timpul pe care-l pot dedica scrisului este insuficient, raportat la proportiile acestei intreprinderi, iar varianta inscrisa aici mai trebuie sa fie cosmetizata, pentru ca sunt inca multe lucruri, care pe mine nu ma conving suficient la o a doua lectura. Oricum, eu sper ca nu va fi cazul ca sa apara la postume. Multumesc pentru lectura si pentru interes. Succes si tie in tot ceea ce faci!

Fratilor! Nu-i nici o graba,
Fiindca Moartea nu ne-ntreaba,
Cu\"fasoane\" si \"talente\",
De-o servim...cu condimente.

Justitia de pe la noi;
O spun, uzand de tonul critic,
Se face-n stil de lup la oi,
Caci spatiul este...mioritic.

M-as incalzi si eu putin,
Sfidand si legi si protocoale,
Langa butoiul plin cu vin
Si doua, trei femei...mai goale.

Cui pe cui se poate scoate;
Insa ce te faci cu-acelea,
Care sunt inregistrate,
Ca fiind...a lui Pepelea?!

Aprecierile cititorilor reprezinta painea creatorului, ca de altfel si imboldul de a continua, avand astfel certitudinea ca nu lucreaza zadarnic. Cometariile voastre, draga Doru si Ioana m-au emotionat si m-au bucurat in egala masura, cu atat mai mult cu cat vin din partea unor confrati, din aceasta prea des ingrata breasla a condeierilor, care de foarte multe ori, este mult mai dispusa la critici, decat la elogii. Succes si voua in tot ceea ce veti scrie si veti face in viata. George.

Dupa ce am citit acel rechizitoriu din textul\" Mori Eminescule! Mori!\"am luat la rand si restul, tocmai din dorinta de a-mi face o parere cat mai avizata asupra stilului si mijloacelor tale. La final, concluzia pe care am tras-o este aceea ca in domeniul liricii mai sunt multe de \"pieptanat\" pana vei ajunge sa creezi intr-o nota personala, mai ales ca ti-ai ales calea stilului clasic. Am mai spus-o si cu alte ocazii si am sa-ti spun si tie: Nimic, inafara de Dumnezeu, nu este perfect; dar din fericire, totul este perfectibil. Cred ca ai mai multe valente pentru exprimarea in proza, fapt care nu exclude definitiv tentatia dulce a unor evadari lirice, acolo unde cred ca ar fi bine sa incerci sa fii, doar...Costi Alexandru. Incearca! Nu e greu! Cu simpatie, George.

\"Gandurile\" tale, daga Costi sunt pline de o obida pe care o inteleg...dar nu pricep prea bine, de ce-ti faci tu sange rau. Oare trebuie neaparat sa placi editorilor site-ului, sau iti doresti sa scrii, pentru simplul motiv ca ai ceva de spus si altora? Candva m-au bantuit si pe mine cam acelas soi de ganduri, inchipuindu-mi ca are cineva ceva cu mine. Mai apoi, din dorinta de a vedea ce parere au si altii, am lasat deoparte gandurile negre si mi-am vazut de treaba, convins fiind de faptul ca editorii sunt si ei obositi uneori si poate ca nu se pot concentra prea bine asupra textului. Errare humanum est! Sa nu-mi raspunzi cu: Perseverare diabolicum! caci s-ar putea sa te cred. Una peste alta, eu zic ca merita sa continui, iar daca sunt trandafiri, intr-o zi, vor inflori. Succes!

Din tot ce am citit pana acum din cele scrise de tine, am putut trage lesne concluzia ca esti o tanara, care-si cauta propriul drum de urmat in viata, intr-o maniera destul de comuna generatiei din care faci parte; cu teama si nesiguranta, cu pesimism uneori, dar si cu un firicel de speranta, intr-un posibil bine viitor. Evident ca ,marea dragoste la care viseaza chiar si cei care se declara imuni la romantism, reprezinta si in cazul tau, motorul care poate misca intreg \"edificiul\", catalizand resursele necesare intregului parcurs. Poate ai gasit-o deja, iar in acest caz: Sa ai parte de ea, chiar si dincolo de moarte! Daca nu, mai ai rabdare si cauta; pana la urma ce este al tau, va fi al tau. In acest drum al vietii, vad ca scrisul reprezinta un loc special, fapt care ma bucura. Daca nu te vei opri, speriata de atat galben din pagina ta de autor, sunt sanse mari sa-ti vezi numele( simpatic de altfel, care-mi aminteste de Dorulet a lui Musatescu), inscris pe copertile unei/unor carti. Persevereaza.

Mi-a placut textul tau, si chiar daca cei care diriguiesc destinatia aparitiilor, au decis ca locul i-ar fi in Atelier, eu ii schimb locatia in suflet. Alcatuiri de tipul \"ultima urma dintr-o lacrima uitata de ieri\", la care daca mai adaug si felul simplu dar suficient de emotionant de expunere a progresiei sentimentului iubirii de sine, ca semn al unei modificari de optica, alimentata de o doza marita de optimism, ca si de dragostea pe care o redescoperi, ca pe o certitudine inalienabila, ofera textului o valoare mult mai mare, decat ar fi putut sa o faca cine stie ce artificii de limbaj literar. Ceea ce ai scris, porneste din suflet, asa ca nu poate trece nebagat in seama de alte suflete. Arta scrierii va veni cu timpul, dar acum ai sigur doza de sinceritate si de frumusete, care pot transforma zambetul iubitului, intr-o raza de soare.