Sperante,flori de maci.
Speranțe, flori de mac. Petalele a mii de flori de mac, Îmi invadează orele visării; Sunt maci-speranțe, care trec și tac Și mă închid, sub pleoapele
Maruntis prin buzunare
Mărunțiș prin buzunare (Câteva gânduri) -Vântul rupe copaci, tufe...niciodată. -Cine se teme de întuneric, nu poate fi invinuit de lipsă de
Ninge la Zalau
Ninge la Zalău La tine ninge ca-ntr-un basm, cu fluturi albi și flori de nufăr; La mine-n suflet, bate vânt, mi-e frig și mi-e pustiu și sufăr. Mi-a înghețat
Odisee moderna
Odisee modernă Iubita mea din timpul ce va fi, Am regăsit cararea către tine Și nu mai rătăcesc din zi în zi; Pierdut și trist, prin geografii străine. Mi-e
Cu gandul la tine
Cu gândul la tine În grădina sufletului meu A pătruns o rază de lumină Și-a brodat din vis, un curcubeu, Punte spre ceva ce-aștept să vină. Inima mi se oprise-n
De ce?!....
Nici nu știți cu câtă tristețe m-am apucat sà scriu aceste rânduri? Ei și ce?! Mare dramă! Parcă numai tu te-ai intâlnit cu această nesuferită stare,-au să-și spună câte unii. Câtă
Unirea, o perpetua himera
Unirea, o perpetuă himeră. Câte definiții axiomatice nu sunt considerate din punctul de vedere al românilor, doar niște simple vorbe fara rost?!...Multe. Prea multe pentru a mai
Mai saraci cu o vorba
Mai săraci cu o vorbă. George Pruteanu. Cine nu-l cunoștea?!...iar acum a mai rămas doar o amintire. Unul dintre cei mai îndârjiți străjeri din serviciul de pază al Castelului
Mie, imi pasa!
Mie îmi pasă! Am plecat din țară cu șapte ani în urmă, dezamăgit si decis să nu mă mai întorc niciodată și nici să mă mai intereseze ce se întâmplă în urmă. Eram prea
Scrisoare copilului meu
Scrisoare copilului meu. Am stat mult timp și am privit disperat, cuvintele de început a acestei scrisori. Nu știu dacă mi-a fost vreodată mai greu să scriu ceva, ca
Cuvantul
Cuvantul Cuvântul care ne îndumnezeiește, Ne moare prin cărți, plictisit de umilințe; Pe care, nici o instanță a literaturii, Nu le poate convalida. L-am răstignit,
