Sperante,flori de maci.

Speranțe, flori de mac. Petalele a mii de flori de mac, Îmi invadează orele visării; Sunt maci-speranțe, care trec și tac Și mă închid, sub pleoapele uitării. Mă uit în urmă, și nu văd nimic; Mă uit în față, lumea-și pierde chipul, Tot ce-a fost mare, azi, îmi pare mic, Și-și cern prin valuri, mările, nisipul. O rază de lumină ce-a apus, Îmi amintește anii tinereții; O umbră de-ntuneric mi-a adus, Păreri de rău, în contul plin al vieții. Împins de neodihna unui gând, Mai caut la Pandora în cutie; Pendula vieții bate, când și când, Și-i frig și trist, la mine-n colivie. Mă lupt cu timpul și cu tot ce-a fost; Mor răstignit, pe crucea ignoranței; Și-s ultimul soldat, rămas în post, Ca să păzească zorile speranței. Înmoi cu lacrima, pesmetul vechi, Îmbrățișez în noapte, o părere... Și trec prin somnul meu, perechi, perechi, De vise, condamnate la tăcere. Cu țipăt lung, pier șiruri de cocori, Lăsând o rană, pe albastrul zării; Se nasc continuu, oameni muritori, Și se-adâncește marea disperării. Uimit, privesc spre vechiul carusel, Ce-amestecă frumosul și urâtul, Și mă sufocă gânduri, fel de fel; Iar coarda disperării-mi frânge gâtul. Mai caut pe un câmp, un mac ucis, De coasa nepăsării colective, Și-mi pun la butonieră, flori de vis... Flori roșii, cu petalele fictive. P.S. Dragilor, aș vrea sa vă dau un mărunt consiliu. Atunci când parcați în atelier producțiile trimise de mine;- aveți grijă la porți;- căci acestea, sunt în general agabaritice, și riscați să le rupeți; iar în vremurile de acum, nu prea se mai găsesc meșteri capabili să le repare. Un Paște fericit, tuturor!