Poezie
Puncte
2 min lectură·
Mediu
= Puncte =
Nu privi, spre puncte cardinale, care-s mai departe de un pas,
Când în toamna vieții, tot mai aspră, doar un singur punct ți-a mai rămas.
Este punctul, ce încheie fraza nerostită, până la un punct
Și-ai sa pierzi o virgulă-ntre rânduri, până să găsești punctul defunct.
În povestea criptografiată, sfâșiată-n pagini de ziar,
Cauți în zadar să găsești punctul, zilelor înscrise-n calendar.
Ce-a fost azi, nu-i în mod sigur mâine, ce-a fost ieri, e prea îndepărtat
Și zdrobit de-un semn de întrebare, punctul cel mărunt, a decedat.
Nu privi, spre petele din soare, poți găsi și pete de noroi;
Nu-mpărți destinul pe din două, când din unul singur, nu faci doi.
Excesive sărutări de mână, nu sunt semnul sigur de respect
Și citind o-ntreagă bibliotecă, nu devii în mod curent, deștept.
Amăgiri te-așteaptă la tot pasul; fugi, cât mai ai timp și mai e loc,
Nu plusa pe cărțile ne-ntoarse, când ești în eclipsă de noroc.
Cântărește munti, cu miligramul, să fii sigur, că nu ai greșit;
Când pui punct, la suma de păcate, nu e sigur, că te-ai mântuit.
Nu visa, ce știi că nu se poate, rupe vălul ce te-a-nfășurat,
Pune punct la visele nebune, care te-au mințit și te-au trădat.
Când privești o stea îndepărtată, pe albastrul cer, pare un punct;
Nu-i întreg, tot ceea ce e mare, când lipsește-un amănunt adjunct.
Nu-i miop, acela ce nu vede, punctul de vedere-al altcuiva,
Iar dreptatea-ntr-un tablou, e strâmbă, dacă un jurist, o va picta.
002237
0