Ninge la Zalau

Ninge la Zalău La tine ninge ca-ntr-un basm, cu fluturi albi și flori de nufăr; La mine-n suflet, bate vânt, mi-e frig și mi-e pustiu și sufăr. Mi-a înghețat privirea-n gol, uitată permanent de soare; Mi-e dor de-o iarna, un colind, mi-e dor de tine și-o ninsoare. Privesc ferestre care nu-s,și-aștept să nască flori de geață, Din nopți de veghe și-așteptări, îmi tai felii de dimineață. Alerg spre tine într-un vis, speranțelor să dau contururi, Și-n inima ce-ți bate-n piept, să mă opresc, să stau de-a pururi. Nu-mi spune c-am venit târziu, nu-mi spune vorbe să mă doară; Aș fi venit de dimineață, dar iată...am ajuns spre seară; În dimineața vieții noastre, eram străini, eram departe, Două coperți, cu-același titlu, desprinse din aceeași carte. Acum, aceasta se rescrie, printre ruini de vechi tipare, Iar vara ce mocnea în suflet, se va trezi din hibernare; Și chiar de ninge cu răceala trecutelor păreri de rău, E vară-n inimile noastre, și-atunci când ninge la Zalău. Marino - Via Marsala - 03-12-2011