Poezie
Probleme moderne
Fabula
1 min lectură·
Mediu
Doi peștișori de coadă scurți
și foarte colorați pe burți;
trăiau tăcuți - cu alți confrați -
într-un acvariu tip cazați
Fără chirie.
O viață de huzur și joc;
aveau de toate la un loc.
În folosință personală
și apă bună - colosală-
De robinet.
Iar seara, toți cuprinși de dor
se uită la televizor
și-admiră pești, rude cu ei,
ce-n Amazon sau Lacul Tei
Se zbenguiesc.
Și-oftând privesc la \"Libertate\"
și nu-nțeleg cum de se poate
în apa cu impurități
șă-și ducă viața vietăți?
Așa de fine.
Priviră mult. Până-ntr-o zi
când cei doi pești, fie ce-o fi,
simțind că viața-i un efort;
chiar dacă-i plină de confort,
Se hotărâră.
Din tot ce-aveau să lase scrum.
Pe loc gătindu-se de drum
doi pești cu coloritul fin
se avântară din bazin
În salt perfect.
A doua zi la asfințit
sub masă, țepeni i-a găsit.
Cu ochii stinși, albind ușor
și țintă la televizor -
Spre-a lor credință.
Pe un făraș, luați cei doi
Fur-aruncați cu alt gunoi;
ca o dovadă că din turmă
când doi dispar nu lasă urmă;
În neființă.
Morala:
\" Ce urmă lasă soimu-n zbor?
Ce urmă peștii-n apa lor? \"
0167346
0
Cu stimă