Poezie
Colind de departe
Celor singuri si necajiti
1 min lectură·
Mediu
- Colind de departe-
Colind cu șoapte în miez de noapte;
Colind cu flori de sărbători;
Colind cu gândul, la tot Pământul;
Colind din seară până în zori.
În noapte-albastră, la o fereastră
Cu flori de gheață ce se topesc;
Magii cu steaua înfruntă neaua
Și vestea bună, la toți vestesc.
E noaptea sfântă, când Maica blândă,
În ieslea rece ni l-a adus;
Mielul jertfirii și-al mântuirii,
Lumina lumii, Domnul Iisus.
Maica stă trează și alăptează,
Pruncul din fașă în frig și ger;
Cu umilință, pentru credință,
Trimis-a Domnul darul din cer.
Doamne Iisuse, din veacuri duse,
Pentru credință din nou te naști;
Crăciunul fie spre bucurie,
Ca și-Nvierea în zi de Paști.
Din depărtare, spre neuitare,
Vă cânt colindul cu lerui-ler,
În noaptea mare, la fiecare
Purtând lumina stelei din Cer.
A câta oară Domnul coboară?
Deschideți poarta, ca să-l primiți!
El vă aduce jertfa-i pe cruce
Și-mbărbătare celor umiliți.
Colind Pământul, purtând cuvântul
Învățăturii lui Dumnezeu;
Primiți-l iară la drum de seară;
Primiți în case, colindul meu.
005
0