Poezie
Sunt răstignit de propriul meu destin
1 min lectură·
Mediu
Sunt răstignit de propriul meu destin
și-n vârful crucii-mi crește o aripă,
Ce-n zborul ei deschis către pământ
îmi tot adună clipa de risipă.
Și tot cioplind în lemnul ud, să scap,
mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos,
Apoi mi-adun într-un cuvânt nescris
trăirile-mi rămase de prisos.
Mă ard pentru un ceas si mă fac scrum
când bolți de ceruri mi se lasă grele
Și mă propag ca un ecou prin timp
în sunetul făcliilor de stele.
Sunt răstignit de propriu meu destin
și-n volbura luminii de sub pleoape
Îmi lăcrimează ochii-a rugăciune
când iarași Doamne, mi Te simt aproape !
044.601
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Glodean Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Glodean Elena. “Sunt răstignit de propriul meu destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/glodean-elena/poezie/220256/sunt-rastignit-de-propriul-meu-destinComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Destinele noastre ne răstignesc de crucea vieții, libertatea de a ne crea propria soartă este un «cuvânt nescris » cioplit în ideea de zbor.
0
frumoasă imaginea zborului spre pământ al aripii crecute în vârful crucii. Este aici o împletire în gest și cuvânt, între ardere până la scrum și ardere ca lumină izvorâtă în rugăciune. În volbura luminii de sub pleoape, destinul-cruce ia forma relației personale, inefabile, cu Dumnezeu.
0
Fiecare dintre noi ducem in spate o cruce si oricât ne-ar fi de greu, important este sa nu rătăcim drumul.
Îți mulțumesc pentru comentariu si îți doresc o seara plăcută.
Eli
Îți mulțumesc pentru comentariu si îți doresc o seara plăcută.
Eli
0
este un înțeles în toate, dar cine-l poate ști?
Îți mulțumesc pentru comentariu și îți doresc o seară plăcută.
Eli
Îți mulțumesc pentru comentariu și îți doresc o seară plăcută.
Eli
0
