Poezie
Și duc poveri absurde...
1 min lectură·
Mediu
Cu frânghii nevăzute, trupul înlănțuit
Mi-l vând fără de vrere timpului cămătar.
Și-ascult doar în surdină un vals secătuit
Când se trezește-n mine bătrânul flașnetar.
Copilărește stărui, dar totu-i în zadar
Căci astăzi deziluzii în mine-au dăltuit
Un șarpe ce veghează al nopților hotar
Cu-amenințarea-i rece de netăgăduit.
Neliniști fără margini ce calcă apăsat
Îmi năruie în suflet altare far’ de har
Și din trecutu-n care prea mult m-am afundat
Umil mă-ntorc spre mine din ce în ce mai rar.
Se veștejește clipa-n căușul mâinii mele
Fără-a putea să-i dărui vigoarea înapoi.
Cules-am doar iluzii fără de preț din stele
Ducând poveri absurde pe umerii mei goi.
034.003
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Glodean Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Glodean Elena. “Și duc poveri absurde....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/glodean-elena/poezie/1732251/si-duc-poveri-absurdeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PBPBPaul Bogdan✓Cine \"au\" dăltuit? un șarpe?
0
GE...\"deziluziile au dăltuit\"!
Cu timpul, prea multe deziluzii și neîmpliniri, uneori, te pot transforma dintr-o ființă caldă, optimistă, deschisă dialogului, într-una asemeni șarpelui: rece, ascunsă (care se autoizoleaza) și imprevizibilă.A fost doar o metaforă, dar dacă ți se pare nepotrivită îmi poți spune și chiar aș primi bucuroasă o sugestie!
Cu multă apreciere, Elena
0
DMultima strofă mi-a placut, in special
se veștejește clipa-n căușul mâinii mele
fără-a putea să-i dărui vigoarea înapoi
mult respect
se veștejește clipa-n căușul mâinii mele
fără-a putea să-i dărui vigoarea înapoi
mult respect
0