Poezie
Mă trag de pe-o altă sferetă...
-memoria durerii-
2 min lectură·
Mediu
Mă trag de pe o altă sferetă...
Știu că acest cuvânt poate crea confuzie
-n mințile dumneavoastră "terestre",
voi explica deci...
Sfereta este un trup celest în formă de bilă,
(sau biluță pentru cei mici),
deosebită de planeta do(a)mniilor voastre
prin faptul că nu este plană,
din punctul de vedere al neexistenței la marginile ei fior(d)oase,
a acelei prăpăstii perfect circulare,
de unde fiecare aMărât cade, din neatenție sau
împins de Mărâții (adică opusul lui aMărâții...)
dumneavoastră...
Pe sfereta noastră, și nici dincolo de ea,
nu există z(m)ei,
nici semi-, nici dumne-...
N-avem regi, președinți, miniștri,
nici prim-, nici vice-, nici vice-prim-,
noi având doar Cap(ete/i)
numite Jede...
Cap(etele/ii/)ul nostru este descendentul dintotdeauna al unuia
Salinger, tradus și vândut pe planeta dumneavoastră,
faimos pentru tentativele sale (terestre) nereușite
de încetățenire a postului fecioresc de catcher,
(pentru fecioare: catcheră, reminiscent la dumneavoastră
-n carceră...)
căruia i-ați furat și plantat însă doar secara,
din care azi v-a rămas doar cornul,
și laptele...
Cap(etele/ii/)ul nostru Jede-și are postul de reședință
la marginile fior(d)oase ale fiecărui lan unduind sferestru de secară,
prinzând de-acolo fiecare adiere de reântoarcere acasă
a sufletelor aMărâților căzuți dincolo de marginile
lanurilor dumneavoastră marginale de secară,
proprietate de stat...
Noi nu avem stat...
Stăm fiecare-nghiesuiți cu bucurie-n
mijlocul lanului de secară,
statul fiind deci dreptul tuturor,
și nu numai al statului, ca-n dumneavoastră...
Mâncarea noastră-i cáșă de secară cu lapte dulce de mamă,
de miel, de ied, de vițel și matcă.
Mâncăm și carne,
carnea timpului prăsit
din generație-n generație,
întotdeauna numai atât cât
să nu fie nici mai aproape nici mai departe
de starea de oprire...
A, și noi n-avem aMărâți;
am avut, dar Mărâții noștri-au dat
fiecărui aMărât boabele de secară de sub talpa
treierândă a trecerii comune prin viață,
și toți stropii de lapte dulce de mama fiecăruia.
Țâțele se spală cu lacrimile
rămase-n ochii comuni,
ai vremurilor când aveam și noi aMărâții noștri...
Cum v-am mai spus,
mă trag de pe-o altă sferetă...
Și nici până azi
n-am reușit să mă rup...
044.735
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 336
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Romulus Câmpan Maramureșanu. “Mă trag de pe-o altă sferetă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romulus-campan-maramuresanu/poezie/14018220/ma-trag-de-pe-o-alta-sferetaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDCDCătălin Al DOAMNEI✓un text profund,puternic, foarte aproape de ,,fiziologia'' despre ludic a lui Piaget, metafore plasticizante, daca ne straduim, incapem amandoi pe aceasta sfereta... rog a-mi da voie sa vin mai aproape, inteleg ca sfereta este sansa(unica)de a trăi inefabilul...
0
RMOnorat de întâlnire, de citire, de prezență...
Vă rog să vă luați lingura personalizată de lângă blidul personalizat în care servim iar cáșă de secară... inefabilă:-)
Numai privitorii prin ochii comuni pot înțelege apartenența...
Mă bucur să vă fi rămas un loc liber in taxi...
Cu respect,
rcm
Vă rog să vă luați lingura personalizată de lângă blidul personalizat în care servim iar cáșă de secară... inefabilă:-)
Numai privitorii prin ochii comuni pot înțelege apartenența...
Mă bucur să vă fi rămas un loc liber in taxi...
Cu respect,
rcm
0
FA
Dacă nici noi nu cunoaștem această stare de a fi a aMărâților de dincolo de lanurile de secară, a stării de ruptură din sinele EU-lui năpădit de patima nerostului în peregrinerea lui, apăi cine ne poate condamna de nu știm cu amar plînge lacrima neamului nostru? În toată această secătuire de rosturi e o întrebare și un răspuns. Cine pune întrebarea - nu are nevoie de răspuns. Cine știe răspunsul - nu va rostui nicicînd întrebarea. Pentru că și întrebarea și răspunsul vor fi întotdeauna -POETUL!
0
RMMultumesc frumos Florian de trecere, dar mai ales de comentariul lăcrămând durerea tuturor aMărâților...
Limbajul domniei tale (folosirea lui apăi) într-un context demn de orice revistă literară de calitate, denotă trăirea nu numai a limbii, ci și a apartenenței în țeserea lăuntrică a apartenenței.
M-am bucurat de prezență, rămân onorat.
rcm
Limbajul domniei tale (folosirea lui apăi) într-un context demn de orice revistă literară de calitate, denotă trăirea nu numai a limbii, ci și a apartenenței în țeserea lăuntrică a apartenenței.
M-am bucurat de prezență, rămân onorat.
rcm
0