razvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
Izvorul suferintelor din carnea ratiunii, luciditatea, \"despica,taie,sfasaie,sapa,smulge\" radacinile \"pana la capat,pana dincolo de durere\".
Omul care si-a taiat radacinile \"fara resentimente,fara reprosuri,fara regrete\" pluteste ca un spectru dincolo de lume \"ca un duh al noptii\" \"sperand sa nu poata muri\", cultivand timpul contorsionat cu germinatia materiei din care cresc noile radacini in gandire.
Sa impartim cladirea cu compartimente ale sinelui in doua :in partea de apus sa punem sfarsitul tuturor fiintelor si lucrurilor, iar in partea de rasarit inceputul cu germenii evolutiei aparand in primordialul pur(edenul).
Pe textul:
„povestea florilor de mireasă" de Virgil Titarenco
RecomandatPrin zilele \"elastice\" ce cuprind \"dimineti fantomatice\" se plimba \"strigoii lumii\" - oameni fara gandire care plutesc la suprafata vietii fara sa constientizeze existenta.
\"Viata injunghiata miseleste\" de lama cuvintelor moarte ingroapa \"logosul ucis\" de secundele pumnal infipte in carnea \" poluata de aerul golului din tine\".
Pe textul:
„farsă de prost gust" de Bogdan Nicolae Groza
Suntem \"ca un ghem de carne si semne\" care se desfasoara in linia sinuoasa a vietii.
\"Cataclisme perfide\" care se deschid intr-o apocalipsa redefinita dupa standarde moderne, coexista cu
\"requiem-uri\" ale firii care nu si-a pierdut speranta.
\"In somn oboseli cu degete lungi\" apuca visul si il arunca in haznaua cu mirosuri pestilentiale ale temerilor existentiale pangarite de incestul abisului asupra inaltimilor.
Din cuvinte transfigurate in limbaj poetic sa facem leagane , iar din cuvintele goale de sensuri sa facem sicrie.
\"Tot mai greu in mijlocul acestei gropi\" subzistam impreuna cu animalele deghizate in oameni, cu poeme - \"temple albe\" peste ruinele fiintei.
Pe textul:
„decît eu" de Virgil Titarenco
In linistea ca o mare adanca peste albia sufletului, dispar inceputurile din primordialul ontologic si ramane scopul si finalitatea destinului omului, cu ecouri care se sting in solitudine.
Intrebarile cu incizii in \"trupuri singuratice\" cer panaceul
raspunsurilor deschise.
Ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim creeaza entitati torturate \"in procustienele paturi ale vietii\".
Iubirea se refugiaza in catacombe, pentru a se putea feri de bombele influentelor nefaste ale lumii.
Cand patimile carnale vorbesc, singura regula se refera la libertatea erotismului.
Daca ratacim cu iluziile noastre in irealitatile
\"infiniturilor demiurgice\" care creeaza simulacre de \"lumi nascute sub alti sori\", atunci \"iubirea este singura intoarcere\".
Pe textul:
„de ce am avea nevoie de kamasutra" de Virgil Titarenco
care sa le valorific, decat sa stapanesc perfect gramatica,
iar in mintea mea sa fie un vid de idei.
PS:Nu se scrie \"limba romana\" in loc de \"limba romaneasca\"?
Pe textul:
„Fericiti si nefericiti" de razvan rachieriu
Domnule, tare nefericit trebuie sa fii matale.Imi pare sincer rau !
Da\' cu gandirea ta ce-ai avut?O caut printre cuvinte si nu o gasesc.
Pe textul:
„Fericiti si nefericiti" de razvan rachieriu
Mai intai va multumesc pentru introducerea textului meu pe site.
Iubirea dintre mama si fiu nu poate curge intr-o singura directie.Ea isi gaseste intregirea si implinirea daca se revarsa in ambele sensuri : de la mama la fiu si de la fiu la mama.
Daca mama iubeste si fiul uraste si invers, atunci iubirea este decapitata de sensurile profunde si de legaturile emotionale , care trebuie traite intr-o simbioza a iubirii in doi.
Relatiile dintre mama si fiu sunt speciale si unice, si in antiteza cu relatiile sociale care presupun dezvoltarea individului prin manifestarea specificitatii sale in omogenitatea grupului.
Sentimentele dintre mama si fiu sunt pure, caci nu contin suferinte si gelozii pe care le poarta indragostitii de-a lungul timpului.
Dragostea dintre fiu si mama sau dintre fiica si mama ne purifica de negativitatile cu care viata ne incarca.
Pe textul:
„Mama" de razvan rachieriu
a fluxului gandirii.
Spre deosebire de aceasta, maximile,aforismele si reflectiile presupun talentul gandirii de a ordona cuvintele
in exprimari gnomice.
Poeziile nu pot fi concepute fara har, caci crearea lor presupune o transfigurare a limbajului intr-un lirism al sensurilor poetice, fata de care continutul prozei pare
prozaic.
Pe textul:
„Mama" de razvan rachieriu
Eu nu am nici o vina ca alta poezie are acelasi titlu ca poezia mea.
Imi doresc mult ca aceasta poezie sa apara pe site,fiindca
trateaza o tema draga mie - fiinta mamei-.
Un alt titlu la care m-am gandit este :\"Icoana mamei\".
Pe textul:
„Mama" de razvan rachieriu
ratiunea demon si ratiunea arhanghel.Demonul si arhanghelul
se lupta in mine pentru a-si asigura intaietatea in
manipularea gandirii.
Poezia aceasta a fost scrisa de ratiunea demon.
Pe textul:
„Femeia dincolo de piele 2" de razvan rachieriu
de o imaginatie fecunda cu zambet, cu o limba care \"sopteste
prin mugurii inca nenascuti\", cu simtiri ,cu buze ce-i saruta tamplele visatoare ale poetului.
La nivel transcendental poetul isi uneste spiritul cu spiritul lor intr-o metamorfoza dorita si asumata cu fiinta
imobila a copacilor :\"imi cresc crengi in toate directiile\",
iar frunzele devin \"imponderabile batai de inima\".
Intr-o armonie si simbioza deplina om-copac entitatea noua
danseaza \"un vals nebun cu vantul\", \"alteori isi canta
amorurile \" prin soaptele frunzelor.
Caci sangele devine clorofila ,iar timpul capata dimensiunea perenitatii.
Pe textul:
„Surâd candid apusurilor" de Bogdan Nicolae Groza
iau \"trenurile cu soarta inspre apus- mereu destinatii
pierdute-\", cu moartea- locomotiva.
Trupuri \"fara cuvinte,fara priviri,fara lumini\", in care timpul a incremenit in nemiscarea gandurilor, asteapta dizolvarea in pamantul negru care saruta \"pleoapele sterse
de alb\".
Mintea, \"atenta in sala de veghe\" a constiintei, isi destrama gandurile \"in sala de vise\" in care cosmarurile dorm.
Poezia se compune din cinci structuri lirice, iar la sfarsitul fiecareia, ultimele trei versuri redau sinteza
fluxului liric.
Valurile in care inoata \"celulele mele\" s-au ratacit de marea lumii, ascunse sub nisipul pielii de femeie.
Tacerile descoperite de taine se imbarca \"pe alte valuri,
pe alte turnuri, pe alte faruri\",unde se ascund in necunoscut, caci femeia fara taine ,in care tacerile launtrice vorbesc iubitului, isi pierde din farmec si se vede descoperita dincolo de piele.
Pe textul:
„Destinații fără nume" de Ela Victoria Luca
catre infinitul dragostei.
Secundele -molecule de dor care circula prin corpul expus
al iubirii-,ornate cu \"saruturi lungi de buze rupte\",
se incarca cu o dragoste patimasa si se dizolva in sangele
incandescent care da foc rugului gandirii.
Substanta din care este alcatuita lumea este un amestec esoteric intre speranta ca idee de zbor catre cerul
nazuintelor si agonia ca idee de elanuri negative inspre
implinirea mortii.
Daca \"ploua-n mine cu eterne bucati de viata\", ma creez
din antitezele starilor initiale -depresii si neimpliniri-,
cu eul slab devenit puternic \"non-eu\" care,in final,
sa contureze personalitatea unui om nou,cu principii
inedite irizand intr-o lume veche.
Pe textul:
„de buna voie" de adi dadi
identitatea,esti un nume dat nimicului, esti o umbra care umbla prin lume ca o fantasma invizibila.
Dualismul firii naste antinomii in perceperea cunoasterii
de sine si a realitatii, cu emotiile infiltrate in \"pata de
sange bifurcata in sufletul nostru\".
Contradictiile \"dublei instrainari\" descriu ipostazele antitezelor care cresc si se raspandesc in aria de sensibilitate a firii infestand-o cu elucubratiile intelectului.
In interactiunile cu ceilalti, toti purtam o sumedenie de
masti, fiecare potrivita cu situatia in care ne aflam, caci
numai prostii au o singura masca : prostia.
Oameni ipocriti,snobii, \"dislocand realul cu perfidii
multiplicate ,imbracate in amabilitati malitioase\",cred ca
atitudinile onctuoase si vorbele mieroase deschid usi intime
pe care scrie:\" nu intra!\".
Pe textul:
„Dislocând realul…" de Bogdan Nicolae Groza
a tainelor ascunse sub farduri.
Femeia de tranzitie exista intr-o economie de tranzitie ,
imprumutand de la o societate ravasita tarele si slabiciunile pe care le poarta pretutindeni sub pielea cu
aroma de bacanta, care imparte altruist iubirea celor ce o cer.:\"femeia care vindeca fara sa lase semne si la care nu
te mai intorci\".
Pe textul:
„femeia de tranzitie (genul proxim si diferentele specifice)" de nastia muresan
imposibilului sau la sfarsitul limitei improbabilului.
Murdari de ganduri negre si patati in inima cu sentimente
false si cu jegul inselarii iubirii,\"intotdeauna vom avea
de ales intre spalarea creierului si spalarea inimii\".
Nenorocirile deschid falii in structura compacta a vietii,
iar durerea actioneaza ca \"un pumnal infipt in nebuloasa
constiintei\".
Desi uneori \"te sfasie, salbatica\" in bucati de ganduri
moarte devorate de gura avida a colii albe, cand asteptarea
grea a inspiratiei ucide axonii mintii prin ardere in fulgurarea ideii, tot ea, poezia, te arunca dincolo de limitele desavarsirii.
Caci la final, foaia imblanzita te lasa sa o tatuezi cu versuri si sa sculptezi din ea ,bidimensional,corpul poeziei.
Pe textul:
„limita irecuperabila a desavirsirii" de angela furtuna
sens pozitiv,creeaza intelepciunea care capata un continut
dur din amestecul liant al reusitelor si esecurilor.
In fata \"idiotilor galagiosi\" care peroreaza despre tot fara
a spune nimic,poetul apeleaza la tacere ,invaluindu-se in
incremenire ,\"fara nici o miscare,fara nici un gest\",ca
intr-un invelis ermetic.
Lacomia ,boala a \"doparii\" cu dorinta macabra a acumularii
infestand creierul cu idei funeste obsesive, distruge
iubirea pentru fiinte prin iubirea pentru bunuri si bani.
\"Oamenii imbracati in hartie de ziar\", avortonii, isi tatueaza neputinta pe piele, dincolo de care exista un vid
de prostie si un neant de elanuri negative.Oameni fara suflet,fara spirit, doar piele si oase, deseneaza in viata
umbre si intuneric, caci \"nefericirea are mai mult suflet
decat ei\".Prin durerea si emotiile negative pe care le
genereaza,nefericirea are propriul ei suflet -entitate a
plansului- .
Pe textul:
„nu mai încerc nimic" de Virgil Titarenco
Corpul ei nu poate fi atins de vorbe vulgare.
E intuneric in poem pentru cei care citesc cu lumina inchisa, cu becul gandirii stins.
Pe textul:
„Virginitate" de razvan rachieriu
PS:Si eu as vrea sa gust un soare,doar pentru a-mi multiplica la infinit dimensiunea corporala.
Pe textul:
„să-rut în-ger" de Vasile Munteanu
Recomandatcuvinte care \"urla\".
Prin repetarea cuvantului \"urla\" ,poezia isi tese liricul
pe senzatiile unor dezarmonii de sunete asurzitoare.
Pe textul:
„urlete inventariate" de Vasile Munteanu
