Poezie
Cu spatele la zid
1 min lectură·
Mediu
In spleenul meu launtric si stingher
Doar ranjetului nu i-am pus catuse...
Ingerii exilati in mine astazi pier
Atarnati de-a valma pe tepuse.
Stau permanent pe-o dubla oscilare
Sunt cand trist foarte, cand marunt fericit
Ca un actor mut mimez o exaltare
In fata unui public plictisit.
Impresurat de-un scepticism morbid
Vad totul doar intr-o culoare
Astept, legat la ochi, cu spatele la zid,
Ceva care sa ma duca la dezintegrare.
024.067
0

Cu simturile incatusate (\"doar ranjetului nu i-am pus catuse...\") ,cu mastile niciodata scoase \"in fata unui public plictisit\",atingand extremele(\"sunt cand trist foarte,cand marunt fericit\"),cu normalul \"impresurat de-un
scepticism morbid\",nuantele policrome ale vietii se reduc la
o singura culoare.
Legat la ochi de neputinte,intorcand spatele vietii ,ramane doar o asteptare a negativului,o speranta neagra de a atinge
\"ceva care sa ma duca la dezintegrare\".