Surâd candid apusurilor

Si inca ceva...copacii mor intotdeauna in picioare....frumoasa, foarte frumoasa poezie, asta da!

Frumoasa si originala aceasta poezie creata ca o personificare a copacilor de \"un verde reflexiv\" inzestrati
de o imaginatie fecunda cu zambet, cu o limba care \"sopteste
prin mugurii inca nenascuti\", cu simtiri ,cu buze ce-i saruta tamplele visatoare ale poetului.
La nivel transcendental poetul isi uneste spiritul cu spiritul lor intr-o metamorfoza dorita si asumata cu fiinta
imobila a copacilor :\"imi cresc crengi in toate directiile\",
iar frunzele devin \"imponderabile batai de inima\".
Intr-o armonie si simbioza deplina om-copac entitatea noua
danseaza \"un vals nebun cu vantul\", \"alteori isi canta
amorurile \" prin soaptele frunzelor.
Caci sangele devine clorofila ,iar timpul capata dimensiunea perenitatii.

Andreea, multumesc de trecerea ta pe la mine. :)
Razvane, comentariul tau ma onoreaza, ai disecat dincolo de cuvinte,printre randuri, poezia mea, dezvelindu-i esenta. Multumesc pentru cuvintele tale.

Uneori ma simt si eu copac. (stii ca exista un zodiac arboricol? Toti suntem copaci.. Eu mi-s frasin..:))
Placut mult toata poezia, placut mult indeosebi:
\"frunzele-mi sunt imponderabile bătăi de inimă
uneori dansează în văzduh,
un vals nebun cu vântul,
alteori își cântă amorurile
la fiecare zburătăcire tandră a porumbeilor.\"
Nu mi-a placut \"cât de romantic e să ai simțiri de copac\", iertare fie-mi! Mai bine simplu \"uneori ma simt copac\".
Doar parerea mea.
drag,
licurici.

Lucia, stiu ca exista un asemenea zodiac, acolo sunt paltin, daca bine tin minte :)
Multumesc de comentariul tau. Iti respect opinia dar nu voi aduce modificari poeziei la cele semnalate de tine. E o problema de gusturi, de perceptie. Te mai astept si altadata pe la mine.
Cu drag,
cel care bodoganeste mai tot timpul :))