Dislocând realul…

Cu tot respectul pe care ti-l port,bogdan,dar mie nu prea-mi
pare poezie ceea ce ai scris.,,ce ramane dupa instalarea
intempestiva a dublei instrainari,,?Ma scuzi ca sunt atat de
marginit,dar unde sunt metaforele,sau bunaoara,sa te intreb
in ce curent poti sa incadrezi poezia asta,in ce stil...
pare mai degraba a personala,,,parerea mea...

ma alatur si eu celui ce a comentat mai sus...
si nu este neaparat sa gasim in fiacare vers metafora
pentru ca un poem poate fi in intregime, in ansamblu
metaforic neavind multe metafore in cadrul versurilor
dar nu...
nu este cazul aici desi imi plac lucrurile noi, inedite
si stiluri rar-intilnite
textul da mai sus nu il consider poezie.

Danut,
iti respect parerea si incerc sa-ti raspund la obiect. Tu spui \" unde sunt metaforele?\" eu raspund: in poezie. Bineinteles, sunt subiectiv cand afirm asa ceva. Insa eu am vazut ca imagine frumoasa, si implicit ca metafora, de pilda: \"pata de sange bifurcata...\" sau \"dislocand realul cu perfidii multiplicate...\" Dar e doar parerea mea. Fiecare vede si simte poezia intr-un anumit fel. Apoi ma intrebi in ce curent pot s-o incadrez, in ce stil? Am incercat sa ma incadrez in modernist, daca n-am reusit, vina e doar a mea :) Poate am sa dau curs sugestiei tale si in loc de poezie am sa trec personale.
Multumesc de comentariul tau si te mai astept pe la mine.
Victore zici bine \"nu este neaparat sa gasim in fiacare vers metafora
pentru ca un poem poate fi in intregime, in ansamblu
metaforic neavind multe metafore in cadrul versurilor
dar nu...
nu este cazul aici desi imi plac lucrurile noi, inedite
si stiluri rar-intilnite\"
As avea o intrebare pentru tine. Tu spui, la final, \"Textul de mai sus nu il consider poezie\" Eu te intreb: \"ce consideri ca e poezia?\" :)
Multumesc si tie pentru pertinentele comentarii si te mai astept pe la mine

Bogdane,

Ce rămâne oare după ce voi disloca vers cu vers? Hai să vedem! Prima strofă luată pe ansamblu îmi dă senzația unei rupturi între tine si ea sau mai poate fi intre tine si tine, e întrebarea care te răscolește și vrei răspuns.

Dacă iau vers cu vers: ce rămâne după instalarea intempestivă / a dublei înstrăinări? , versul este construit bine, dar știi ce cred, că intenționat ai folosit cuvântul intempestivă, ai vrut ceva, altceva decât cuvântul simplu, când putea să fie pe neașteptate dorit sau nedorit.

Apoi:ce e pata de sânge bifurcată / în sufletul nostru? E o experiență personală prin care treci și durerea nu o poți califica altfel decât prin acea pată bifurcată, deci durerea e împărțită aș fi zis: ce e pata de sânge bifurcată / sufletului pereche?.

O ultimă întrebare din prima strofă cuprinsă în trei versuri: ce reprezintă măștile sub care / umbrele amândurora / zâmbesc contrariate? întrebarea conține și răspunsul, sentimentul era și el tot o mască ascuns după umbrele voastre și iar aș zice: ce reprezintă măștile sub care / zâmbesc contrariate / umbrele împerecheate ?

Ultima strofă îmi este foarte clară și reușești să refaci totul. Pe ansamblu, nu am de reproșat ( e prea mult reproșat , dar nu gasesc alt cuvânt acum) e starea ta mai bună sau mai rea, expusă într-un anumit stil care îți aparține. E doar o părere !

Da, Bogdanelule, placuta mie lectura acestei poezii, oricum, nu te astepta din parte mea aici la nu stiu ce analize pe text si alea, alea...placut si gata! :)

Maria, ca de obicei, tu vii cu un comentariu argumentat. Intr-adevar am folosit intentionat acel cuvant \"intempestiva\" pentru ca mie-mi spune nu numai \"pe neasteptate\" ci si altceva. O conotatie mai puternica, mai incisiva, obraznica, chiar.
Multumesc de aplecarea ta asupra versurilor mele.
Andreea, daca ti-a placut si gata :) atunci n-am sa ma astept la analize pe text si alea, alea :))
Multumesc de parerile si comentariile voastre

tu ai vazut metafora in,,dislocand realul cu perfidii multiplicate,,?Eu,unu,nu.Doua viziuni diferite.

\"Dubla instrainare\", de tine insuti si de lume,iti distruge
identitatea,esti un nume dat nimicului, esti o umbra care umbla prin lume ca o fantasma invizibila.
Dualismul firii naste antinomii in perceperea cunoasterii
de sine si a realitatii, cu emotiile infiltrate in \"pata de
sange bifurcata in sufletul nostru\".
Contradictiile \"dublei instrainari\" descriu ipostazele antitezelor care cresc si se raspandesc in aria de sensibilitate a firii infestand-o cu elucubratiile intelectului.
In interactiunile cu ceilalti, toti purtam o sumedenie de
masti, fiecare potrivita cu situatia in care ne aflam, caci
numai prostii au o singura masca : prostia.
Oameni ipocriti,snobii, \"dislocand realul cu perfidii
multiplicate ,imbracate in amabilitati malitioase\",cred ca
atitudinile onctuoase si vorbele mieroase deschid usi intime
pe care scrie:\" nu intra!\".

Razvane, multumesc pentru aplecarea ta asupra poeziei mele. Asa e. Perfidiile unor oameni se ascund in amabilitati care deschid usi intime, prin atitudinile sale onctuoase si prin vorbele mieroase. Si eu am cunoscut foarte multi asemenea oameni.
Te mai astept pe la mine.

Mie poezia ta imi da o dubla constringere, fiindca simt o dubla eliberare din mine atunci cind citesc in labirintul tau metaforic:
\"nu mai există biografii necitite
interpretăm fiecare, în stil personal,
aceleași gesturi, livide acum
dislocând realul
cu perfidii multiplicate,
îmbrăcate în amabilități malițioase\"...
aproape ca nu mai respir, de prea mult sau de prea putin aer... Uimire si inca mai sunt sensuri aici despre care acum tac.

Drag,
Ela

Daniela, trecerea ta pe la mine ma onoreaza. Te mai astept pe la mine. Multumesc de comentariu