Cărămida de versuri

Daniel, poezia ta este un fel de relatare, destul de plastica, a nasterii unei poezii. Exista o imagine pe care nu am inteles-o :\'ingerul care-ncepuse a plange\' (poate imi explici). Si o imagine care nu imi place cum suna :\'memoria carnii\'. A trebuit sa o citesc de doua ori si sincer prima data mi s-a parut destul de greoaie cu versurile atat de lungi, incearca sa o scrii in alt format, vezi cum arata.
Pasagera

Iti multumesc pentru intuitie (patrunzatoarea, proverbiala intuitie feminina), ganduri si vorbe bune, Corina. Incep sa astept trecerea ta, pe care nu o mai simt \"pasagera\", ci minutios aplecata asupra textelor mele.
Caramida asta de versuri este un manifest, sinucigas, impotriva modului sau (al caramizii - impreunarea cu versurile o consider antagonica) de a nu avea dubii, de a alunga ingeri si tristete.
\"Plutea circular prin memoria carnii\" este o imagine, la care tin mult, de erotism aprins, dar ascuns si oarecum latent. Caramida sta la panda, ea e interesata numai de sange, pluteste doar, ca un vultur, nu este prinsa in vartejul de patimi.
Daca as scrie caramida in alt format si-ar pierde din sensuri. Am adus caramida de versuri in fata lumii, inciudat pe hibele ei, pe lipsa ei de sentimente, asa cum, intr-un banc, un cal plin de bube era dus la targ de proprietarul sau nu cu scopul de a-l vinde ci doar pentru a-l face de ras.

Iti multumesc pentru intuitie (patrunzatoarea, proverbiala intuitie feminina), ganduri si vorbe bune, Corina. Incep sa astept trecerea ta, pe care nu o mai simt \"pasagera\", ci minutios aplecata asupra textelor mele.
Caramida asta de versuri este un manifest, sinucigas, impotriva modului sau (al caramizii - impreunarea cu versurile o consider antagonica) de a nu avea dubii, de a alunga ingeri si tristete.
\"Plutea circular prin memoria carnii\" este o imagine, la care tin mult, de erotism aprins, dar ascuns si oarecum latent. Caramida sta la panda, ea e interesata numai de sange, pluteste doar, ca un vultur, nu este prinsa in vartejul de patimi.
Daca as scrie caramida in alt format si-ar pierde din sensuri. Am adus caramida de versuri in fata lumii, inciudat pe hibele ei, pe lipsa ei de sentimente, asa cum, intr-un banc, un cal plin de bube era dus la targ de proprietarul sau nu cu scopul de a-l vinde ci doar pentru a-l face de ras.

bine, hai să exploatăm acum imaginea asta cu memoria cărnii
și palmele noastre sunt tot un fel de carne mai ințeleaptă
ce păstrează dejavuul chiar și atunci cînd întîmplările vor fi
existat sub semnul lui cînd va fi să fie Domnul cu noi păcătoșii
hai mai bine să ne imaginăm că odata cu sîngele antrenam și cărămida aceea sinucigașă în curgere torentă de gînduri
nu nu gindurile curgeau vulturii curgeau fluturii curgeau totuși
magia ce se risipise odata cu înserarea începuse a se-nnoda iar
pe la colțuri de stele nu nu nu erau verzi
si-aruncă dracului odată cărămida aceea si vino!!!

Nu-i așa că te-am surprins din nou cu ecoul în care mă furișam
Ca o liniște concluzivă???

Sunt totuși o tăcere cu sîngele fierbinte!!

Ei uite, nu știam ce fierbințeală poate cuprinde o cărămidă de versuri atinsă de mângâierile gândului halucinant vibrând în timpul culesului melcilor cu antene îmbibate in supa de foliculină te-am auzit cum aprindeai focurile de făcut cărămida bucăți fara urmă de tăcere concluzivă ne învăluise ca o ceață rea definitivă d-aia nu observasem cât de adânc ne tăcea cântecul doar cerul de peruzea creastă de cocoșel martor efemer cine, asta cine, cine o mai spunea doar el mai îngâna tresărind culcușul sunetelor răscolind zăpada si gheața dimineților liniștite nu nu arunc cărămida
numai cine nu a gresit are voie.

Mulțumesc mult pentru gândurile tale. Și pentru focuri.
N-am aruncat cărămida, am ars odată cu ea. Și cu sângele. În tăcere.

Mereu altul și mereu acelaș!
Cărămidă de versuri pezișe - îi pot da diverse semnificații, dacă iau cuvintele separat cărămidă = zidire, dar versuri așezate pieziș, e mai mult o nemulțumire și cum spui ceva plutitor pe un rîu de sânge... durere.
Înălțarea spre Calea Lactee nu-ți aduce nici o mângâiere , ești ,,obsedat’’ când de muchiile cărămizii, când de versurile prea albe, doar plutirea circulară prin memoria cărnii poate , poate schimbă ceva...
Realizări : ,,cărămidă de versuri pizișe,zidită plutitor’’ , ,, înmulțirea cu două sau trei hohotiri’’ , ,, maluri tânguite’’, ,, ce-mi purtam fruntea plecată spre mângâiere’’ , ,, memoria cărnii’’ ...

L-aș ruga pe Moș Crăciun să aducă în tolba lui doar 100( de fapt 50) de puncte și să ți le dăruiască!

Eu n-as fi in stare sa fac nimanui o asa analiza a scrisului, obiectiva (zic eu, simtindu-ma bine laudat). Ai un talent deosebit, de adevarat critic literar. Ai simtit niste sensuri pe care chiar m-am chinuit sa le ascund in caramida. De altii da, am reusit, dar de tine nu, normal fiind asa, dupa cum ti-am mai spus si te pastrez in gand, Doamna invesmantata in aur alb a frumoaselor ierni iesene.
Iti multumesc si pentru revenita cerere de ridicare a bietului meu nivel. Este inca un gand bun, spun si eu saru\'mana si stau cumintel. Daca va fi cazul se va ridica si nivelul. Treaba lui. El cu ale lui, eu cu ale mele.
Am mai facut eu o comparatie, plina de modestie :), cu \"blandul\" Cato, la prima ta frumoasa strigare de acest gen.