Cu pluralul înjumătățit

Te pot considera un autor reflexiv, ca să nu zic poet cu toate că meriți pe deplin să fii numit așa. Ce-am sesizat, e că în ultimul timp îmi dai o senzație de prea plinul din tine, văd că zilnic încerci să-l reverși în poeme mereu noi, în sentimente cumva de eliberare:

pe o traiectorie piezișă,
fără să-ți justifici plecarea,
ai ieșit din mine

în ultimul timp conservi aproape obsesiv aceeași formulă poetică- preplinul din tine, versul est incitant, te-am regăsit în alt poem prea feminin, încerci cu greu să-ți maschezi modulațiile versului aproape elegiatic:

cu pluralul astfel înjumătățit,
sângerând în interior,
vorbesc singur

biograficul stării tale este reflectat până la refuz, ești parcă înfiorat de tot ce se întâmplă, dincolo de tine:

sufletu-mi,
îmbibat până la refuz
de mireasma halucinogenă
a pielii tale,
își cuantifica interogațiile

E taina iubirii mai tare decât rațiunea și atunci dai frâu liber versului exprimând sentimente. Îmi place starea aceasta, e ca o stare de beție când nu mai ești sigur de nimic, totul e doar vis…

Maria,
ca de obicei, comentariile tale, prin aplecarea asupra sensului cuvintelor, ma onoreaza. Nu pot decat sa-ti multumesc de acest fapt si te mai astept pe la mine si cu alta ocazie.

poem despre doua jumatati ale unui intreg. iubirea se asuma, liniile le tragi ca sa aduni, socotelile nu dau rezultate aici. tu vei exista atata timp cat vei pastra in tine intacta jumatatea cealalta, personaj al poemului de iubire. ai atata spatiu sa cuprinzi, incat nu mi-e teama ca se va risipi bob, din prea plinul tau. important cred eu, e sa tii bine de jumatatea ta, ca sa ai de ce lipi felia ce te compune in intreg.
finalul poemului e bataia ta de cap..
esti un barbat delicat. dar nu e periculos asa, pentru ca delicatetea nu e un defect.:)
revin, din drag

Ai dreptate dana. Iubirea se asuma de ambele parti. Insa uneori o parte e lasa si nu doreste acest lucru. Multumesc de comnetariu si te mai astept pe la mine.