RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Visele sunt puse în biserica fragilă construită din credințe șubrede și îndoieli ce macină un spirit ce crede în ceea ce e palpabil și vizibil, înconjurate de lumânări.
Împarți inima în două, o jumătate este activă și pulsează iubirea, când cealaltă jumătate a obosit și se culcă pe patul uitării, și invers.
Iubirea se ascunde de ură în crisalidă, așteptând să dispară disprețul, pentru a o deschide și a se transforma în fluture gingaș și sensibil.
Împarți inima în două, o jumătate este activă și pulsează iubirea, când cealaltă jumătate a obosit și se culcă pe patul uitării, și invers.
Iubirea se ascunde de ură în crisalidă, așteptând să dispară disprețul, pentru a o deschide și a se transforma în fluture gingaș și sensibil.
Pe textul:
„Ultimul corp" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextViața văzută ca un rai strămt, ca o fericire falsă ce apasă covârșitor, își prelinge partea întunecată într-un iad căptușit cu durere, încât cerul se micșorează și încape în suflet, impregnat cu negativul și mâzga caracteristice celuilalt om din noi.
Spațiile asigură limitele dintre două creații, una realizată de Creator, perfectă și infinită, și alta făcută de om, finită și imperfectă, căci așa cum universul are goluri negre, așa și oamenii au abisuri ce absorb materii ființiale, care se încearcă să fie umplute cu substanța extensibilă a sufletului.
Spațiile asigură limitele dintre două creații, una realizată de Creator, perfectă și infinită, și alta făcută de om, finită și imperfectă, căci așa cum universul are goluri negre, așa și oamenii au abisuri ce absorb materii ființiale, care se încearcă să fie umplute cu substanța extensibilă a sufletului.
Pe textul:
„ mă strecor dintr-un univers într-altul" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextSinele intră în legătură cu Dumnezeu, pentru a-ți povesti despre aventura divinului prin galaxie, iar când esți saturată de canoane, legile pământului și fobii sociale, de o realitate cu excrescențe de anomalii și elucubrații, de o lume încorsetată de prostie și obtuzitate, de o viață aberantă și ilogică, îți transcenzi limitele și scrii poezii religioase, evitând însă simulacrul absolutului.
O poezie interesantă, până la proba contrară.
O poezie interesantă, până la proba contrară.
Pe textul:
„tel. verde - pași în necunoscut -" de Mihaela Popa
0 suflu
ContextIarna înmagazinează o cantitate imensă de alb pe care o împrăștie din când în când peste viață, lucruri, oameni și lume, zăpada e nefiind alb și ființă în același timp.
Timpul omogen se împarte inegal în trecut, prezent și viitor, însă de atâta alb părăsește realitatea și se ascunde în oameni.
Timpul omogen se împarte inegal în trecut, prezent și viitor, însă de atâta alb părăsește realitatea și se ascunde în oameni.
Pe textul:
„fiindul alb" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextCând ai aflat că nu ești, au mai rămas din tine doar cuvintele din poezie în care ți-ai depus ființa, care râde doar în spațiul lui niciodată, ce comunică cu visul cu ochi verzi travestit în femeie seducătoare.
Sufletul tău l-ai încredințat lui Dumnezeu, îmbibat de lacrimi, însă nu tot, a mai rămas din el un rest pe care l-ai aruncat într-un poem din care curge sânge și lapte.
Sufletul tău l-ai încredințat lui Dumnezeu, îmbibat de lacrimi, însă nu tot, a mai rămas din el un rest pe care l-ai aruncat într-un poem din care curge sânge și lapte.
Pe textul:
„ECO" de lupu ionut catalin
0 suflu
ContextFrica, moartea devin entități superflue, toxine diluate prin activitatea spiritului transpusă în poezii scrise când zorile sunt încă închise în capsula întunericului (la ora 5).
În pieptul tău se aprinde un neon pentru a lumina sufletul, la ora 5 simțurile tale devin active, iar poeții au un simț în plus, simțul care stilizează cuvintele, căci la ora 5 chiar și imaginea ta din oglindă doarme.
În pieptul tău se aprinde un neon pentru a lumina sufletul, la ora 5 simțurile tale devin active, iar poeții au un simț în plus, simțul care stilizează cuvintele, căci la ora 5 chiar și imaginea ta din oglindă doarme.
Pe textul:
„Ora 5" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextIubirea se extinde și cuprinde în spațiul ei un Adam căzut din rai, luând contact cu viața dură, în care tristețea e doar o moarte mai blândă, deschide gropi în care cad resemnații și neputincioșii, iar strabismul durerii nu poate vedea decât negrul suferinței și albul mucegăit al deziluziilor.
Metaforele căsătorite la starea civilă a poemului se plimbă pe gondola de mătase a versurilor lichefiate, pe când cele nenuntite plâng, strângând în pumn amurgul impregnat cu abstinență.
Metaforele căsătorite la starea civilă a poemului se plimbă pe gondola de mătase a versurilor lichefiate, pe când cele nenuntite plâng, strângând în pumn amurgul impregnat cu abstinență.
Pe textul:
„călătorie de nuntă" de Deminescu Violeta Mirela
0 suflu
ContextVisele au deschis o magazie unde s-au înmagazinat îngeri, viața trecută prin Valea Marii Plângeri și-a abandonat tristețea în lacul de lacrimi.
Cei ce fac contract cu Cerul pe o mie de ani, ajung cerșetori cerșind nefiindul, plictisiți de viața matusalemică, ce adună pe parcursul timpului o colecție imensă de erate.
Cei ce fac contract cu Cerul pe o mie de ani, ajung cerșetori cerșind nefiindul, plictisiți de viața matusalemică, ce adună pe parcursul timpului o colecție imensă de erate.
Pe textul:
„Acolo" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎn somn, suntem cu o palmă mai aproape de Dumnezeu, în care timpul se pierde înghițit de veșnicie, cerul este rupt și din el curg fericirea alături de îngerii pe care , paradoxal, oamenii i-au învățat cum să se sprijine de existență.
Efluviile diverse separă oamenii pe categorii, schimbați de Dumnezeu în bilete financiare din ce în ce mai mici, ceea ce denotă că și-au pierdut valoarea.
O poezie amplă, cu aripi lungi, care a survolat orizontul liric.
Efluviile diverse separă oamenii pe categorii, schimbați de Dumnezeu în bilete financiare din ce în ce mai mici, ceea ce denotă că și-au pierdut valoarea.
O poezie amplă, cu aripi lungi, care a survolat orizontul liric.
Pe textul:
„născuți fără pleoape" de marin badea
0 suflu
ContextToti visam să fim astronomi, să vedem prin telescop feeria sutelor de miliarde de stele, căci dacă am avea tot atâtea stări sufletești câte astre există în galaxia noastră, am cunoaște beatitudinea, perfecțiunea și infinitul, care ne-ar conferi statutul lui Dumnezeu.
Însă până atunci, rămânem traversați de plictis, suferință, rutină, neputință și deșertăciune.
O poezie simplă, dar sensibilă.
Însă până atunci, rămânem traversați de plictis, suferință, rutină, neputință și deșertăciune.
O poezie simplă, dar sensibilă.
Pe textul:
„există" de silvia caloianu
0 suflu
ContextDIANA
Da, am mai scris și alte poeme cu tentă religioasă, însă l-am umanizat pe Dumnezeu și mi-am imaginat orașul divin în care locuiește, înconjurat de îngeri, serafimi, heruvimi și arhangheli.
Dacă ar exista o altă lume, neguvernată de ambiții, orgolii și egoism, aceasta ar fi lumea lui Dumnezeu, iar oamenii ar fi în legătură permanentă cu El.
Mi-ai produs o bucurie spirituală prin aprecierea ta.
Da, am mai scris și alte poeme cu tentă religioasă, însă l-am umanizat pe Dumnezeu și mi-am imaginat orașul divin în care locuiește, înconjurat de îngeri, serafimi, heruvimi și arhangheli.
Dacă ar exista o altă lume, neguvernată de ambiții, orgolii și egoism, aceasta ar fi lumea lui Dumnezeu, iar oamenii ar fi în legătură permanentă cu El.
Mi-ai produs o bucurie spirituală prin aprecierea ta.
Pe textul:
„Nepotul lui Dumnezeu.Omul în legătură cu Dumnezeu" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextIpostaza iubirii transpusă în imaginea unui curs de acoperit gropi, creează din rugina ei cuvinte care n-au habar despre oameni, trec dintr-un suflet în altul și se fac pietre, aruncate în ochii dragostei, a cărei tandrețe se lichefiază și este turnată în pahare.
Frumusețea are eriteme de urâțenie, este supusă operației chirurgicale și simți apăsare când o vezi pe pielea altor femei.
Cuvintele știu ce înseamnă expresivitatea, fiind manevrate cu măiestrie de tine.
Frumusețea are eriteme de urâțenie, este supusă operației chirurgicale și simți apăsare când o vezi pe pielea altor femei.
Cuvintele știu ce înseamnă expresivitatea, fiind manevrate cu măiestrie de tine.
Pe textul:
„Nod " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextTumultul de a fi răbufnind din întâmplări, soarbe liniștea ca o acalmie ființială, ce induce preceptul că totul e deșart, când de fapt totul contează.
Dumnezeu nu poate avea capul spart, fiindcă capul lui e universul, cu gândurile – miliarde stele, însă ne poate sparge nouă capul, în care gândurile negre produc fisuri, lipite de spiritul Său.
Dumnezeu nu poate avea capul spart, fiindcă capul lui e universul, cu gândurile – miliarde stele, însă ne poate sparge nouă capul, în care gândurile negre produc fisuri, lipite de spiritul Său.
Pe textul:
„Totul" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAscuțim zi de zi zimții răzvrătirii față de noi înșine și față de sinistrul, scabrosul și funebrul din lume, cu libertatea mutilată de fobii și ipohondrii, cu amintirile arse și devenite spuză în memorie.
Umbra scade în lumină și crește în întuneric, ne acoperă tot corpul ca un frig cosmic, însă toți ne asemănăm unii cu alții, fiind turnați în același tipar ontologic.
Umbra scade în lumină și crește în întuneric, ne acoperă tot corpul ca un frig cosmic, însă toți ne asemănăm unii cu alții, fiind turnați în același tipar ontologic.
Pe textul:
„ (reconstituire)" de Camelia Iuliana Radu
0 suflu
ContextDupă al 7-lea cer, care este mult mai jos când esți copil, impregnat cu timpul ridicat de pe suprafața corpului și în spațiul căruia irizează visele pubere, pudicul și jocurile inocenței, urmează o multitudine de ceruri subtile, elevate și metafizice, în care oamenii maturi își proiectează viziunile asupra lumii, vieții și nefiindului.
O poezie enunțiativă, greu de comentat, din cauza platitudinii întâmplărilor și lipsei imaginilor poetice.
O poezie enunțiativă, greu de comentat, din cauza platitudinii întâmplărilor și lipsei imaginilor poetice.
Pe textul:
„Al 7-lea cer" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextVASILE
Prin creație, tristețea lăuntrică este dizolvată de bucuria și plenitudinea spirituală.
Poezia crește și evoluează prin căutarea esenței perfecțiunii, chiar dacă nu o găsește.
Te mai aștept să-ți etalezi sufletul în cuvinte ce-mi produc bucurie.
Prin creație, tristețea lăuntrică este dizolvată de bucuria și plenitudinea spirituală.
Poezia crește și evoluează prin căutarea esenței perfecțiunii, chiar dacă nu o găsește.
Te mai aștept să-ți etalezi sufletul în cuvinte ce-mi produc bucurie.
Pe textul:
„Tristețe și bucurie.Am căutat..." de razvan rachieriu
0 suflu
ContextTimpul ne transmigrează materia vârstei în viitor, de unde ne așteaptă la capătul treptelor cu ghimpi pe care calcă tălpile noastre, cu destinația finală un tren gol ce așteaptă să fie umplut cu entitățile fortuite ale destinului.
Ne-am născut într-un gol, pe care l-am umplut treptat cu substanțele eterogene ale timpului, ale cunoașterii și ale experienței.
Ultimele două versuri sunt ilogice, abstracte și greu de imaginat, oricâtă libertate ar avea poezia.
Ne-am născut într-un gol, pe care l-am umplut treptat cu substanțele eterogene ale timpului, ale cunoașterii și ale experienței.
Ultimele două versuri sunt ilogice, abstracte și greu de imaginat, oricâtă libertate ar avea poezia.
Pe textul:
„Magiun pe pâine 53" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
ContextVrei să-ți fie sudate de corp două ancore, una agățată de tină scormonind pământul neputințelor noastre, alta secționând idealurile, din care se scurg esențele putrede, pănă rămân din ele doar umbrele.
Simfonia versurilor este infestată de forța negativă a neputinței, degenerând omul, ce-și proiectează viziunile în absurd și anormal.
Simfonia versurilor este infestată de forța negativă a neputinței, degenerând omul, ce-și proiectează viziunile în absurd și anormal.
Pe textul:
„cantabile" de Adam Rares-Andrei
0 suflu
ContextCOSTIN
Omul e construit din antiteze (bucurie vs tristețe, fericire vs nefericire, etc.), care-i întregesc, prin suferință, dimensiunea existențială.
Sinele se caută pe el însuși și uneori se descoperă rupt de realitate, ca o umbră ce lasă urme de lumină, alteori implantat în real, ca o monadă din care e constituită substanța lumii.
Sunt încântat și recunoscător de slalomul spiritului pe pârtia versurilor proprii.
Omul e construit din antiteze (bucurie vs tristețe, fericire vs nefericire, etc.), care-i întregesc, prin suferință, dimensiunea existențială.
Sinele se caută pe el însuși și uneori se descoperă rupt de realitate, ca o umbră ce lasă urme de lumină, alteori implantat în real, ca o monadă din care e constituită substanța lumii.
Sunt încântat și recunoscător de slalomul spiritului pe pârtia versurilor proprii.
Pe textul:
„Tristețe și bucurie.Am căutat..." de razvan rachieriu
0 suflu
ContextCe ai iubit a fost doar simulacrul dragostei, ce a creat o multitudine de drumuri false, ducând către tenebre, iar la sfârșit a căzut în bolgiile degenerescenței, ca un avorton damnat.
Poezia este săracă în imagini poetice, în metafore, și cade, pe alocuri, în platitudine.
Poezia este săracă în imagini poetice, în metafore, și cade, pe alocuri, în platitudine.
Pe textul:
„Miraj" de Ovidiu Mihai Ionel
0 suflu
Context