Poezie
cantabile
1 min lectură·
Mediu
în loc de umeri, aș fi vrut ca mama să-mi nască două ancore.
aș fi stat pe fundul mării guvernând între corăbii și pământ.
aș fi fost o corabie cu umeri sau un pământ cu frânghii lungi și galbene
și mi-aș fi schimbat numele în funcție de regnul iubirii tale.
ne-am fi lăsat împreună apa și soarele să ne spele coastele și dinții.
așa aș fi vrut.
să pot să-ți scriu o simfonie ieri, când ai plecat, și tu s-asculți.
dar nu am dat decât neputincios din umeri.
023.155
0
Simfonia versurilor este infestată de forța negativă a neputinței, degenerând omul, ce-și proiectează viziunile în absurd și anormal.