azi nu ți-am scris

În loc de groapă aș pune un gol sferic, în care stă sechestrată o femeie de care frumusețea s-a îndrăgostit și nu o mai părăsește niciodată, în loc să mușc dintr-un perete, aș mușca din nuri ce-și amplifică senzualul în fanteziile bărbaților, țărâna a atât de minunată, fiindcă adăpostește în ea atâția oameni înfășurați în nefiind ca într-un giulgiu negru.
Nu am înțeles repetările de cuvinte de la începutul unor versuri, poate fiindcă ai vrut să subliniezi o idee.

Interesant ce spui tu. Si da, de subliniere e vorba ;)

de iertăti pentru mama și-n gând zic
iart-o doamne cum eu am iertat-o
pentru toate cozile de mătură cu care
m-a altoit că stăteam mai mult printre fete
și o uram neștiind ce groapă sfântă și caldă-i femeia
cu gândul cu vorba cu fapta iartă-i doamne
păcatele toate făcute pentru simplu motiv
că născându-mă băiat ți-a ridicat un templu în care
să stai să te bucuri chiar dacă devii muritor
dar fericit...
predestinat prin nume te cred mușcă-i cu poftă din margini
că-i bine țărnă-i femeia și coastă din tine
și nu neutrul pământ dar sciei c-altminteri îți rămâne în gât
o fi moartea femeie deci are plural și-ar da o speranță
dar dacă e în zădar?

zis-a în șagă (oare?) pățitul. Ioan.

Am inregistrat.

Un text puternic, care surprinde. În locul tău aș mai umbla puțin la el. Aș scoate ”groapa” din ante-penultimul vers, aș exclude primele trei versuri cu totul... aș mai tăia ”atâția oameni” care este pleonasm la ”atâta lume”. Îți voi acorda o steluță pentru că textul promite.

Danut, mersi de steluta. Eu doar spre final simt ca m-am grabit un pic. In rest, ma voi mai gandi.

Raducu, multumesc de pareri si de steluta. Am sa le iau in calcul si voi tine cont de recomandari.