ECO

Când ai aflat că nu ești, au mai rămas din tine doar cuvintele din poezie în care ți-ai depus ființa, care râde doar în spațiul lui niciodată, ce comunică cu visul cu ochi verzi travestit în femeie seducătoare.
Sufletul tău l-ai încredințat lui Dumnezeu, îmbibat de lacrimi, însă nu tot, a mai rămas din el un rest pe care l-ai aruncat într-un poem din care curge sânge și lapte.

lucrurile le priveam candva cu alti ochi, oamenii nu plecau niciodata cu adevarat din viata mea, totul era un amalgam de emotii si cautari. timpul insa schimba tot. se nasc si pier vise.
Razvan, multumesc fain pentru comment!