Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@marin-badeaMB
marin badea
@marin-badea
Poezie

născuți fără pleoape

2 min lectură·
Mediu
ce te bucură,
la ce oră vine somnul,
cum picură și de ce tot crezi
că fiecare copac
e o femeie care a îmbătrânit
de singurătate
dacă te ridici pe vârfuri
ești cu o palmă mai aproape de dumnezeu,
de cerul ăla al lui, ultimul, unde există
fericire pe rup-te
la ce oră vine somnul
cât de tiptil, cum sună de două ori, numără plopii totdeauna impari,
separă oamenii care au învățat să sprijine îngerii în cârligele abatoarelor
de cei care nu vorbesc decât rar,
ca și când ar anunța anotimpurile,
ca și când le-ar urî,
ca și când ei sunt cei care le-au inventat
după miros ne separă
cei care au gust de vanilie sunt puși pe raftul de sus,
aproape de tavan, unde învăț să mă legăn,
acolo, visele se derulează totdeauna cu încetinitorul,
ca o boală de care nu-ți amintești
cei care n-au cunoscut dragostea
sunt duși să moară în paturile
femeilor care nu mai pot plânge
din degete și rotule
oamenii care nu dorm
fumegă și sunt născuți fără pleoape,
ochii lor veșnic uimiți anunță
că sfârșitul lumii va veni după-amiaza, târziu,
când aerul este înghițit de păsări
care n-au chef, dar absolut nici un chef
să mai zboare
(îmi tot închipui că-ți lipsesc,
adică-mi închipui ceea ce mi-ar plăcea mie să cred că ai putea face tu,
în vremea asta deșiri orele, tragi de funiile alea imaginare,
ești omul care împletește timpul în cămăși fără mâneci)
ce te bucură,
la ce oră și cât de tiptil vine somnul,
cum se furișează el și-ți strică tot sângele,
ți-l îngheață,
visul e ceea ce-ți rămâne
după ce dumnezeu te schimbă
pe ceva mărunțiș
012.846
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
276
Citire
2 min
Versuri
44
Actualizat

Cum sa citezi

marin badea. “născuți fără pleoape.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14042688/nascuti-fara-pleoape

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
În somn, suntem cu o palmă mai aproape de Dumnezeu, în care timpul se pierde înghițit de veșnicie, cerul este rupt și din el curg fericirea alături de îngerii pe care , paradoxal, oamenii i-au învățat cum să se sprijine de existență.
Efluviile diverse separă oamenii pe categorii, schimbați de Dumnezeu în bilete financiare din ce în ce mai mici, ceea ce denotă că și-au pierdut valoarea.
O poezie amplă, cu aripi lungi, care a survolat orizontul liric.

0