Poezie
ta-ta-ra-ta-ta
2 min lectură·
Mediu
ne iubim cântând din trompetă,
ta-ta-ra-ta-ta,
ne vindecăm, facem schimb de solzi, de temeri,
ne dăm unul-altuia timp,
o secundă pentru tine, o altă eternitate pentru amândoi, lua-ne-ar dracu!
până unde șchioapătă
dorul
și cum aș putea să-l țin în lesa lui de om plin de ceață,
de om preocupat,
de om care a uitat să respire
pe planeta mea e o tristețe care doar poate fi intuită,
ta-ta-ra-ta-ta,
mai târziu vor curge macii în valuri, pe străzile care nu ne-au reținut pașii,
tot la fel de târziu, va veni și dumnezeu și ne va da o altă identitate,
un alt scop, o altă fixație
mă, tu ai un ochi la ceafă
și poți simți
curgerea pereților, strâsoarea lor exactă, calmă, precisă, e-x-a-s-p-e-r-a-n-t-ă,
o-ho, aici te iubesc cu genunchii la gură,
te iubesc din rotule și iată-mă cum cânt din ele,
uite cum mirosim deja a cadavre care asudă la mâneci,
fumul din noi
se ridică-n tavan
și moare acolo, moare, iubito, atât cât a învățat el să facă un asemenea gest capital,
ta-ta-ra-ta-ta,
ne iubim cântând la trompetă,
chelălăiala asta ne macină oasele,
se reflectă-n vitrine,
gesticulează,
e forma ei de a se face simțită,
de a striiigaaa
de solzi mă lepăd, de solzi,
în mine crește un alt animal,
îmi însemn spațiul, cât mai compact, mai rotund,
raiul meu are ochii înfundați în orbite,
în curând, o altă insomnie ne va da târcoale,
ta-ta-ra-ta-ta,
ne iubim
rezemați de țevile puștilor,
ne iubim și învățăm să respirăm în același timp,
ne iubim și învățăm să murim,
doamne,
atât de repede și de frumos
001.834
0