Poezie
mă strecor dintr-un univers într-altul
1 min lectură·
Mediu
nu știu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colț de lume
și tu știi doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spațiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniștea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spațiile asigură limitele dintre două creații
și sunt mai totdeauna cel puțin infinite
trebuie să mă credeți pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă
032.933
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Gheorghe Calotescu. “ mă strecor dintr-un univers într-altul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14043088/ma-strecor-dintr-un-univers-intr-altulComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
o scară de gânduri
născute dintr-o dilemă
Infinit sau Zero?
aceeași întrebare
cu alte cuvinte
"dintr-un univers într-altul prin gãuri negre mã strecor
ca sã vã scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
sã nu simtã durerea trecerii prin clipã "
"poate că...lumea ta nu e fãcutã din versuri scrise în vis
sau poate cã ești un poet și visezi infinit"
care nu simte "durerea trecerii prin clipã"
în clipă se strânge totul
și acum și atunci
"spațiile asigurã limitele dintre douã creații"
limitele și punțile
la un loc
într-un punct de sprijin
0
Va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca textul a fost pe sufletul vostru!
0

Spațiile asigură limitele dintre două creații, una realizată de Creator, perfectă și infinită, și alta făcută de om, finită și imperfectă, căci așa cum universul are goluri negre, așa și oamenii au abisuri ce absorb materii ființiale, care se încearcă să fie umplute cu substanța extensibilă a sufletului.