Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

mă strecor dintr-un univers într-altul

1 min lectură·
Mediu
nu știu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colț de lume
și tu știi doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spațiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniștea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spațiile asigură limitele dintre două creații
și sunt mai totdeauna cel puțin infinite
trebuie să mă credeți pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă
032.933
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
131
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Tudor Gheorghe Calotescu. “ mă strecor dintr-un univers într-altul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/calotescu-tudor-gheorghe/poezie/14043088/ma-strecor-dintr-un-univers-intr-altul

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Viața văzută ca un rai strămt, ca o fericire falsă ce apasă covârșitor, își prelinge partea întunecată într-un iad căptușit cu durere, încât cerul se micșorează și încape în suflet, impregnat cu negativul și mâzga caracteristice celuilalt om din noi.
Spațiile asigură limitele dintre două creații, una realizată de Creator, perfectă și infinită, și alta făcută de om, finită și imperfectă, căci așa cum universul are goluri negre, așa și oamenii au abisuri ce absorb materii ființiale, care se încearcă să fie umplute cu substanța extensibilă a sufletului.

0
Distincție acordată
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici

o scară de gânduri
născute dintr-o dilemă
Infinit sau Zero?
aceeași întrebare
cu alte cuvinte

"dintr-un univers într-altul prin gãuri negre mã strecor
ca sã vã scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
sã nu simtã durerea trecerii prin clipã "

"poate că...lumea ta nu e fãcutã din versuri scrise în vis
sau poate cã ești un poet și visezi infinit"
care nu simte "durerea trecerii prin clipã"

în clipă se strânge totul
și acum și atunci

"spațiile asigurã limitele dintre douã creații"

limitele și punțile
la un loc
într-un punct de sprijin
0
Va multumesc pentru comentarii si ma bucur ca textul a fost pe sufletul vostru!
0