RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
VASILE
Pesimiștii aleargă în jurul defetismului, fiind ipohondrii vieții, pe care o percep în mod opac, patologic și dezabuzat, pe când optimiștii orbitează în jurul bucuriei și acoperă bolgiile cu substanța optimismului.
Te mai aștept, fie pesimist, fie optimist.
Pesimiștii aleargă în jurul defetismului, fiind ipohondrii vieții, pe care o percep în mod opac, patologic și dezabuzat, pe când optimiștii orbitează în jurul bucuriei și acoperă bolgiile cu substanța optimismului.
Te mai aștept, fie pesimist, fie optimist.
Pe textul:
„Pesimiștii și optimiștii. Efectele timpului" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextAbsența se întinde ca un frig ce paralizează voința, ce era îndreptată înainte de a fi cuprinsă de stihie înspre efectele vivifiante ale iubirii, în lipsa căreia ziua se cufundă în nimic, incoloră ca o tăcere și cuminte ca o lacrimă.
În absență îți recompui iubita, iar fiecare formă senzuală, separată, o asociezi cu un grup de cuvinte născând imagini erotice în fanteziile fecunde.
În absență îți recompui iubita, iar fiecare formă senzuală, separată, o asociezi cu un grup de cuvinte născând imagini erotice în fanteziile fecunde.
Pe textul:
„Absență" de Valentin Irimia
0 suflu
ContextUltima literă e z, ce înseamnă n + alte litere, simbolizând sfârșitul care nu a reușit să atingă în evoluția sa infinitul, adus în spațiile minții prin vise, căci în tine este un loc special creat pentru nemărginirea ce cochetează cu nemurirea, areal uzurpat insidios de umbra acoperind destine, ce nu sunt indiferente la trendul iubirii, în care partenerii pot fi reprezentați ca două paralele unite sus, departe-n lumină.
Dacă privesc poezia prin prisma reflecțiilor și a gnomicului, am descoperit discordanțe și inconsecvențe.
Dacă privesc poezia prin prisma reflecțiilor și a gnomicului, am descoperit discordanțe și inconsecvențe.
Pe textul:
„n de la infinit" de pop romeo
0 suflu
ContextChiar dacă ochii tăi sunt obosiți și inutil de goi, percepi o realitate îmbogățită, în care s-a inserat o doză minimă de transcendental și de divin, cu ajutorul ochilor minții, care dizolvă contururi și culori într-un continuu inestetic, și proiectează în real un continuu estetic, care transformă ignoranța vieții, surdă la ofertele destinului și fără puncte de sprijin, într-o profunzime pătrunzătoare, ce desfoliază pojghița lipită pe real și revelă frumusețea palpabilă a existenței.
Felicitări!
Felicitări!
Pe textul:
„transfer" de Macovei Costel
0 suflu
ContextCel care orbecăie prin interstițiile lui Nu Știu, cel care nu știe înțelesul și nu percepe obiectiv cunoscutul, cel care înfășoară întrebările în ridicol, cel care se rotește în jurul complexului de inferioritate, cel care-și țese prostia peste realul obturat de obtuzitate, cel care face din angoase o întoarcere la punctul din care a pornit, cel ce ființează în haos, hazard și fortuit, are o fizionomie în care s-a încuibat demența și idioțenia, însă și acest tip de om luptă pentru a supraviețui, într-o lume în care interferează calamitatea cu fericirea, puțin mirat și mai ales pierdut în fața vicisitudinilor vieții.
O poezie complexă și deosebit de expresivă.
O poezie complexă și deosebit de expresivă.
Pe textul:
„cel care nu știe" de Macovei Costel
0 suflu
ContextCând ziua se dilată sub acțiunea plictisului, monotoniei, stereotipiei și a timpului mort, să o dividem în segmente diferite și fiecare segment să corespundă cu o activitate care reduce influența timpului, pe care să-l asigurăm împotriva mașinațiunilor diavolului, căutând să pervertească ființa dezorientată, schimbându-i percepția asupra lumii și a vieții.
Dacă sinele se preface în inimă și diavolul presară peste piele praf negru de întuneric, atunci se poate spune că avem două inimi sub piele neagră.
Dacă sinele se preface în inimă și diavolul presară peste piele praf negru de întuneric, atunci se poate spune că avem două inimi sub piele neagră.
Pe textul:
„Două inimi sub piele neagră" de ungureanu dorina
0 suflu
ContextIubitul cade în poezia ta, construiește un templu poetic din cuvintele din poem și îți stabilește ritmul interior al iubirii, poeții au clone create din ființa poetică născută și maturizată de cuvinte expresive, însă oamenii obișnuiți nu, ei își scriu viața pe pielea ce devine singura coală umană, pentru a fi văzută de toți, ceea ce înseamnă anihilarea intimității, ce-și pune ascunsul într-un sertar, pe care îl pot deschide toți.
Felicitări !
Felicitări !
Pe textul:
„în seara asta aveam chef mai mult ca niciodată să stăm de vorbă " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextUnii oameni cred că se află în centrul lumii, însă nimeni nu este situat în centru, ci la periferia lumii, în centru stă Sinele Lumii, Ființa Unică, Spiritul Divin, care împart lumina oamenilor pe rând și care conduc umanitatea succesiv, căci oamenii nu gândesc în termenii certitudinilor și veracităților, ci fac din posibil și probabil sistem de referință, între care se naște o continuă mirare.
Când marginile lumii se mulează pe noi și ne strâng, ne retragem către interior, abandonând realitatea exterioară, și devenim Creatori ai propriului nostru lăuntric.
Când marginile lumii se mulează pe noi și ne strâng, ne retragem către interior, abandonând realitatea exterioară, și devenim Creatori ai propriului nostru lăuntric.
Pe textul:
„deșertificare" de Macovei Costel
0 suflu
ContextIdealurile cosmice în care tu crezi (și eu la fel) fac referire la alte lumi, unele mai bune ca a noastră, în care fericirea se găsește mai ușor și durează mai mult, la alte vieți întinse asimptotic înspre nemurire și veșnicie, la lumi paralele, în care eurile noastre există în același timp, însă în lumi diferite, create de utopii și ubicuități.
O poezie gnomică, pe gustul meu, căci, dacă tot avem idealuri, de ce să nu aibă dimensiuni cosmice.
Felicitări !
O poezie gnomică, pe gustul meu, căci, dacă tot avem idealuri, de ce să nu aibă dimensiuni cosmice.
Felicitări !
Pe textul:
„și totuși nimic nu este urgent în viața asta" de Tudor Gheorghe Calotescu
0 suflu
ContextOchiul minții noastre a contractat orbirea, căci întunericul s-a înșurubat în el și i-a scos organul vederii psiho-cerebrale, și ne-au rămas ochii exteriori, senzitivi, în care lumina se luptă din răsputeri cu întunecimea descinsă din neant.
În trudnicia noastră din sânul unei vieți mușcate de demonul încarnat din infern, ne războim cu simulacrele care ne debusolează, cu haosul care ne bulversează și cu plictisul în care timpul împovărător și-a făcut sălaș, însă când morbul e prea-ndelung, omul decade în blazare și defetism.
În trudnicia noastră din sânul unei vieți mușcate de demonul încarnat din infern, ne războim cu simulacrele care ne debusolează, cu haosul care ne bulversează și cu plictisul în care timpul împovărător și-a făcut sălaș, însă când morbul e prea-ndelung, omul decade în blazare și defetism.
Pe textul:
„statuar" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextPoetul nu-și mai aparține, când își pune sufletul în cuvinte așternute pe hârtie, el aparține poeziei, și destinul lui e un ghem strălucitor desfășurat în cuvinte, care recreează poetul prin spiritul poetic, distinct de spiritul speculativ, care modelează realitatea.
La intersecția dintre poet și poezie se prefigurează Dumnezeu, care umple hiatusurile cu substanță divină, iar spațiul vid dintre gânduri le umple cu eoni.
La intersecția dintre poet și poezie se prefigurează Dumnezeu, care umple hiatusurile cu substanță divină, iar spațiul vid dintre gânduri le umple cu eoni.
Pe textul:
„albul e alb" de Mara Voinaș
0 suflu
ContextO poezie tristă, în care funerarul se insinuează prin trecerea în nefiind, care creează o distanță între ființare și nonființare, ce nu poate fi acoperită de pașii vieții ghidați de destin.
Nefiindul creează confuzie, teamă și durere, căci e greu de imaginat cum în spațiul nimicului se adună viețile nimicite și anihilate de fatalitate, fiindcă nefiindul pune punct frazei existențiale, care se prelungea în fiecare zi prin adăugarea de alte cuvinte, în care pulsa viul.
Nefiindul creează confuzie, teamă și durere, căci e greu de imaginat cum în spațiul nimicului se adună viețile nimicite și anihilate de fatalitate, fiindcă nefiindul pune punct frazei existențiale, care se prelungea în fiecare zi prin adăugarea de alte cuvinte, în care pulsa viul.
Pe textul:
„șase luni pe fundul unui ocean" de Georgiana Mușat
Recomandat0 suflu
ContextVisul tău poate fi trecut la bătrânețe, a sărit dintr-o vârstă în alta, fără a fi însușit de realitate, stă cocoțat pe spatele unui ideal matusalemic, care a trântit brusc ușa, dând spre transcendent, și ți-a retezat vârfurile degetelor.
Din păcate ne purtăm coșul de gunoi cu noi tot timpul, observăm în el gândacii mișcându-se printre emoții putrede, aruncăm în coș, din când în când, câte un gând expirat, un sentiment mucegăit și un vis sucombat.
Mi-a plăcut.
Din păcate ne purtăm coșul de gunoi cu noi tot timpul, observăm în el gândacii mișcându-se printre emoții putrede, aruncăm în coș, din când în când, câte un gând expirat, un sentiment mucegăit și un vis sucombat.
Mi-a plăcut.
Pe textul:
„am deschis ușa cât m-a lăsat lanțul pus" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextCÃTÃLINA
Mai bine să nu reduci nimic, să reflectezi la fiecare cuvânt și apoi la înlănțuirea lor, căci ce e filozofia decât iubire de înțelepciune, un sofism încărcat cu veracitate și îmbrăcat în dialectica personală.
Oricum, un comentariu, critic sau apreciativ, e mai bun decât nimic.
Mai bine să nu reduci nimic, să reflectezi la fiecare cuvânt și apoi la înlănțuirea lor, căci ce e filozofia decât iubire de înțelepciune, un sofism încărcat cu veracitate și îmbrăcat în dialectica personală.
Oricum, un comentariu, critic sau apreciativ, e mai bun decât nimic.
Pe textul:
„Lumină concentrată" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextPoemul larg, somptuos, țesut din arabescuri lingvistice, are atât de multe metafore și imagini, încât nu știu la care să mă opresc și să le dezvolt în comentariu.
Revelația primordială a fost Logosul prin care se exprima Dumnezeu, însă în timp omul a furat Cuvântul de la Dumnezeu și l-a multiplicat în miriade alte cuvinte, populând vidul muțeniei cu vorbire, care ne-a îndepărtat de Dumnezeu, și doar suferința, deschizând un abis al rănilor nemângâiate, ne face să ne apropiem din nou de Arhitectul lumii exterioare și a lumii interioare.
Revelația primordială a fost Logosul prin care se exprima Dumnezeu, însă în timp omul a furat Cuvântul de la Dumnezeu și l-a multiplicat în miriade alte cuvinte, populând vidul muțeniei cu vorbire, care ne-a îndepărtat de Dumnezeu, și doar suferința, deschizând un abis al rănilor nemângâiate, ne face să ne apropiem din nou de Arhitectul lumii exterioare și a lumii interioare.
Pe textul:
„țara de dincolo " de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextCând gândurile au prea multă libertate și amenință să facă anarhie prin intelectul și cugetul creatoare de gnoze, tăiem din asfințit zăbrele de întuneric pietrificat, cu care le înconjurăm într-o recluziune cerebrală.
Lacrima închide râsul, precum nefericirea creează din simptomele ei o recluziune în care aruncă bucuria, salvată din când în când de spirit, care manifestă idiosincrazii față de falsitate, iresponsabilitate și dezordine.
Lacrima închide râsul, precum nefericirea creează din simptomele ei o recluziune în care aruncă bucuria, salvată din când în când de spirit, care manifestă idiosincrazii față de falsitate, iresponsabilitate și dezordine.
Pe textul:
„în inima lumii a început iarna mâinilor noastre" de florian stoian -silișteanu
Recomandat0 suflu
ContextSensul crucii poartă în el mântuirea prin jertfă, sensul sângelui arată vectorii radiali ai iubirii și sensul cerului cuprinde în el dimensiunea zborului ; fără aceste sensuri, omul se pervertește în laicul străbătut de ateism, vectorii existențiali se înfig în iubire, fiind proiectați de ură, iar zborul devine cădere continuă înspre neant.
Pe textul:
„la început era iubirea..." de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextIstoria poemului începe cu istoria omului ce și-a aruncat violența într-o groapă pe care a acoperit-o cu instincte lugubre, descompuse, și și-a descoperit lirismul prin contemplarea naturii exterioare și interioare, făcând apel la sensibilitate, se continuă prin gruparea sunetelor în cuvinte și a cuvintelor în versuri, și cunoaște un trend pozitiv prin separarea oamenilor în vulg și poeți.
Cei ce trăiesc în promiscuitate nu pot fi liberi, căci condițiile de trai mizere îi împovărează cu instincte de troglodit, le reduce sensibilitatea la 0 și le degenerează ființa.
Cei ce trăiesc în promiscuitate nu pot fi liberi, căci condițiile de trai mizere îi împovărează cu instincte de troglodit, le reduce sensibilitatea la 0 și le degenerează ființa.
Pe textul:
„ars poetica" de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextDescrii o stare de libertate amară, care se descompune ca un cadavru fraged, emanând un miros fin și putred, însă viața se continuă în spiritual, unde sufletul ce a părăsit corpul își înnoiește consistența și este accesat de karmă, pentru a-i oferi un nou corp, în care mintea se prelungește până atinge corpul astral.
Poezia descrie o evanescență corporală, cu toamna, cu cohorta de ploi fără sfârșit, ce se așează în suflet.
Poezia descrie o evanescență corporală, cu toamna, cu cohorta de ploi fără sfârșit, ce se așează în suflet.
Pe textul:
„din pământ o iarbă verde" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextSe unge lumea cu substanța realității, căci i-a fost mutilată dimensiunea iubirii, și în lipsa ei s-a înstăpânit boala, sub forma unor porumbei grei, care și-au făcut cuib în sufletul vulnerabil, iar tu încerci să îi izgonești, pentru a primi lumina în locul lor, și te înfurii când rămân în lăuntric, împreună cu mizeria pe care au făcut-o.
Ultimele versuri mă duc cu gândul la o siderare a realității și a timpului, căci nimic nu s-a schimbat, cu excepția vârstei.
Ultimele versuri mă duc cu gândul la o siderare a realității și a timpului, căci nimic nu s-a schimbat, cu excepția vârstei.
Pe textul:
„asul de cupă" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
Context