Poezie
statuar
1 min lectură·
Mediu
și lesne mi-e tăcerea, aceea statuară
în dezveliri de robe, iubindu-ne-n oglindă
fiorul de atingeri pe trupuri ne colindă
vecii de nemișcare apoi țigări chemară
în liniștea odăii cafeaua-o beau amară
paiangu-și țese pânza în noi în dimineți
el taina lin și-o țese în haina lui sumară
privind la trudnicia-i mistere lungi înveți
în trudnicia voastră din sânul unei vieți
nu rătăciți secunda spre a privi paiangul
roiți ca viermi în rană și multe boli aveți
și nu opriți o clipă oricare v-ar fi rangul
cel mai adesea morbul e prea-ndelung vorbirea
iar ochiul minții noastre a contractat orbirea
012.212
0
În trudnicia noastră din sânul unei vieți mușcate de demonul încarnat din infern, ne războim cu simulacrele care ne debusolează, cu haosul care ne bulversează și cu plictisul în care timpul împovărător și-a făcut sălaș, însă când morbul e prea-ndelung, omul decade în blazare și defetism.