Poezie
albul e alb
1 min lectură·
Mediu
îmi privesc mâinile
am mai văzut oameni ca mine femei ce-au iubit așa cum aș fi vrut eu
să ating sufletul cum atingi fața apei
desfăceam un ghem strălucitor
firele înșirate sclipeau de peste tot îmi luau ochii
sufletul dădea pe dinafară trăiri roșii și albe și albastre și verzi
totul se petrecea într-un univers fixat de amândoi
tu mă goleai de mine mă duceai într-o lume a ta cu pereți albi ca zăpada
îmi țineai captivă partea aceea de care și eu aveam nevoie pentru a fi
unii spun că albul se murdărește mai repede
eu spun doar albul e alb arată mai ușor orice atingere
poetul nu mai e al său când își pune sufletul în
cuvinte așternute pe hârtie
022.426
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mara Voinaș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Mara Voinaș. “albul e alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-voinas/poezie/14060422/albul-e-albComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MVRăzvan Rachieriu, mulțumesc pentru cheltuiala de timp și cuvinte!...
(nu știu de ce îți scrii numele cu litere mici. o fi viața de azi atât de repede încât nu mai ținem cont, dar fiecare individ își trăiește porția sa de timp, venim cu numele nostru... suntem unici, merităm )
(nu știu de ce îți scrii numele cu litere mici. o fi viața de azi atât de repede încât nu mai ținem cont, dar fiecare individ își trăiește porția sa de timp, venim cu numele nostru... suntem unici, merităm )
0
La intersecția dintre poet și poezie se prefigurează Dumnezeu, care umple hiatusurile cu substanță divină, iar spațiul vid dintre gânduri le umple cu eoni.