Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@mara-voinasMV
Mara Voinaș
@mara-voinas
Poezie

albul e alb

1 min lectură·
Mediu
îmi privesc mâinile
am mai văzut oameni ca mine femei ce-au iubit așa cum aș fi vrut eu
să ating sufletul cum atingi fața apei
desfăceam un ghem strălucitor
firele înșirate sclipeau de peste tot îmi luau ochii
sufletul dădea pe dinafară trăiri roșii și albe și albastre și verzi
totul se petrecea într-un univers fixat de amândoi
tu mă goleai de mine mă duceai într-o lume a ta cu pereți albi ca zăpada
îmi țineai captivă partea aceea de care și eu aveam nevoie pentru a fi
unii spun că albul se murdărește mai repede
eu spun doar albul e alb arată mai ușor orice atingere
poetul nu mai e al său când își pune sufletul în
cuvinte așternute pe hârtie
022417
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
122
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Mara Voinaș. “albul e alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-voinas/poezie/14060422/albul-e-alb

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu✓
Poetul nu-și mai aparține, când își pune sufletul în cuvinte așternute pe hârtie, el aparține poeziei, și destinul lui e un ghem strălucitor desfășurat în cuvinte, care recreează poetul prin spiritul poetic, distinct de spiritul speculativ, care modelează realitatea.
La intersecția dintre poet și poezie se prefigurează Dumnezeu, care umple hiatusurile cu substanță divină, iar spațiul vid dintre gânduri le umple cu eoni.
0
@mara-voinasMV
Mara Voinaș✓
Răzvan Rachieriu, mulțumesc pentru cheltuiala de timp și cuvinte!...
(nu știu de ce îți scrii numele cu litere mici. o fi viața de azi atât de repede încât nu mai ținem cont, dar fiecare individ își trăiește porția sa de timp, venim cu numele nostru... suntem unici, merităm )
0